DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI ORI CÂINE-NLĂNŢUIT…

Pentru toată românimea din afara Ţării şi nu numai…

Vara trecută, în iulie 2011, la Câmpul Românesc din Hamilton (Canada), a fost înfiinţat “Forumul Românilor de Pretutindeni, WORLDWIDE ROMANIAN FORUM” ca organizaţie de consolidare şi coordonare a tuturor asociaţiilor diasporei româneşti… FRP, cu sediul la Hamilton este asociaţie nonguvernamentală, este organizaţie de cultură şi drept, care promovează unitatea naţională, ocrotirea şi promovarea valorilor naţional-româneşti. Organizaţia e la începuturi de activitate, dar am făcut câte ceva bun pentru neam… Am desfăşurat manifestarea închinată celor 94 de ani de la Unirea cu Patria mamă, la Câmpul Românesc şi la biserica “Sf. Gheorghe” din Toronto; am sponsorizat manifestarea închinată aceleiaşi date de către Consiliul Unirii în Basarabia. (RM) cu 1000 $ USA.
E trist că unii dintre noi încearcă să prindă de coadă un minister – unul nou, că şi aşa avem puţine… Dacă românii din dreapta Prutului au un Departament al Diasporei, apoi românii din stânga Prutului vor să instituie Ministerul Diasporii…Nu e bine! În primul rând de aceea că românii din afara ţării sunt liberi, chiar şi acei plecaţi temporar!
Oare doriţi să vă dicteze Guvernul din Chişinăul sau Bucureşti cum să vă aranjaţi viaţa? Şi apoi nu ştiu dacă toţi înţeleg, cine şi de cine are nevoie mai mult: Diaspora de Guvern ori Guvernul de Diasporă? Gândiţi-vă…
Cum vede Forumul Românilor de Pretutindeni propunerea Partidului Acţiunea Democratică de a constitui Ministerul Relaţiilor cu Diaspora şi Reintegrării Migranţilor?!..
S-o luăm de la început:
1. PAD propune formarea unui nou Minister… Dar, oare nu sunt suficiente ministerele existente deja? Să mai naştem unul, dublajul MAE? Cu ce se va ocupa MAE, dacă una din funcţiile sale este protejarea cetăţenilor RM aflaţi după hotare?
2. Relaţiilor cu Diaspora… Care relaţii? Diaspora este Comunitatea tuturor emigraţilor legali din ţară, constituită ca o mişcare socială pentru reîntregirea neamului românesc şi renaştere naţională, pentru păstrarea şi promovarea valorilor noastre sfinte naţionale. Este unită în Forumul Românilor de Pretutindeni ca organ civic, de cultură şi drept, un organ nonguvernamental, ce nu are legătură cu Guvernul României Mari, sau cu cel al României Mici…
3. Ceea ce intenţionează PAD, este o copie a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la Bucureşti, care să influenţeze electoral diaspora…
PS. Nu se va întâmpla aşa ceva, deoarece FRP, fondat la Hamilton în iulie 2011 optează pentru promovarea candidaţilor din partea sa în toate parlamentele ţărilor, în care există asociaţii româneşti (moldoveneşti), inclusiv în România Mare şi în România Mică, cu speranţa unui Parlament Naţional Român Unit.
Acest lucru se referă cu precădere la emigranţii plecaţi din ţară legal…
4. Cu privire la persoanele aflate ilegal peste hotare, situaţia devine simplă: MAE să-şi îndeplinească funcţiile de drept; să apere pe toate căile şi prin toate mijloacele cetăţenii aflaţi peste hotare ilegal, căci ei au plecat, încălcând legile altui stat din cauza activităţii proaste a organelor statului lor natal… Este misiunea Guvernului să-i aducă acasă pe aceştia şi să-i reîncadreze în câmpul muncii, creându-le locuri de muncă.
Iar acei din aşa-zisa Diasporă n-au nevoie de ajutorul Ministerului propus spre formare… Aceste persoane au un statut legal de muncă în statele care i-au adoptat, fără acest statut nimeni nu ar putea profesa ceea ce nici măcar în ţară nu ar fi visat…mulţi dintre aceştia au ajuns la un nume de prestigiu profesional şi sunt trataţi cu mare respect de către societatea în care trăiesc… Să vă spun pe secret: pe aceştia nu-i întorci uşor înapoi în ţară… dar, vreau să vă recunosc că sunt mulţi dintre ei, care s-ar întoarce, sunt oameni pentru care e mai scump meleagul natal decât binele din ţara străină… Iată, pe aceştia ar trebui să mizeze statul … Şi una dintre direcţiile obiective ale FRP este promovarea acestor persoane, specialişti formaţi în marile ţări dezvoltate ca: SUA, Canada, Germania, Anglia pentru a fi încadraţi în diferite sfere ale economiei noastre naţionale, pentru ca acele cunoştinţe şi practici acumulate în ţările avansate din punct de vedere economic, în care domneşte adevărata democraţie, să urnească din loc carul cu acele greutăţi şi fraude adunate în anii precedenţi…
Forumul Românilor de Pretutindeni cu sediul la „Câmpul Românesc” la etapa actuală întruneşte mai multe asociaţii ale românilor din mapamond. Numesc câteva: Asociaţia Românilor din Khitchener (preş. Dumitru Ichim), Canada, Asociaţia românilor „Grigore Vieru” din New York, SUA (preş. Florin Cârlan), ce mai mare asociaţie a românilor „Forul Democrat al Românilor din Moldova” – FDRM cu tot cu filialele din ţările de peste hotare: Italia, Spania, Franţa, SUA, Canada ş.a. (preş. acad. Nicolae Dabija), Comunitatea Românilor din Quebec ( preş. Ala Mândâcanu), Asociaţia Românilor „Câmpul Românesc” din Hamilton (preş. Dumitru Răchitan) ş.a.
Citiţi mai jos Statutul FRP.
Dorim ca îndată să iniţiem un proiect pentru înaintarea în Parlamentele ţărilor unde activează asociaţii membre ale FRP câte 1-3 candidaţi în deputaţi în Parlamentele acelor ţări, cât şi în Parlamentele României Mari şi României Mici. De ce vom proceda astfel? De aceea ca să ne simţim oameni liberi, după cum suntem; pentru ca să putem cere, nu să cerşim de la Guvern reforme şi… pensii, şi drepturi! La acest capitol iniţiem discuţii în timpul apropiat, câteva zile…
În iulie 2011 la “Câmpul Românesc” în Hamilton, Canada s-a constituit FRP. Preşedinte (Prezident) al FRP a fost ales acad.Nicolae Dabija din RM, Vicepreşedinti au fost aleşi Liviu Cănănău, Khitchener,Canada şi Iacob Cazacu-Istrati, Toronto, Canada. Ulterior au avut loc schimbări: În locul dl.L.Cănănău a fost ales ca vicepreşedinte Florin Cârlan, New York, USA.
Aderaţi la FRP!
Contact: n.dabija@yahoo.com
florian.carlan@gmail.com
Iacob.cazacu@gmail.com

Aşteptăm părerile referitor la …Ministerul Diasporei!
…Că nu-i totuna: lup să mori ori ţap ispăşitor!

În numele Consiliului de administraţie al FRP semnează: Nicolae Dabija, RM
Iacob Cazacu-Istrati, Canada
Florin Cârlan, New York, USA
Dumitru Răchitan, Canada

STATUTUL
FORUMULUI ROMANILOR DE PRETUTINDENI
HAMILTON (INCORPORATA)
ONTARIO

Viziunea: Organizaţia cu caracter non-profit, Forumul Romanilor de Pretutindeni (de acum încolo FRP) are drept viziune realizarea unităţii românilor, oriunde ar fi ei, prin promovarea limbii, culturii şi istoriei naţionale, prin contribuţia concretă la realizarea idealului Unirii.
Misiunea: Edificarea unei mişcări internaţionale a românilor de pretutindeni, prin care valorile şi idealurile naţionale, culturale, lingvistice şi spirituale romaneşti sunt promovate eficient, transmise noilor generaţii şi menţinute în prim-plan prin colaborarea cu concetăţenii şi organizaţiile partenere din lume.
Obiectivele:
- Promovarea valorilor spirituale, culturale şi istorice prin organizarea evenimentelor culturale cu caracter de masă atât în Canada, cât şi peste hotarele ei;
- Organizarea unor campanii de promovare a evenimentelor de importanţă majoră pentru Idealul Unirii;
- Stabilirea contactelor durabile cu organizaţiile nepolitice ce împărtăşesc aceleaşi principii şi valori cu FRP;
- Organizarea unor conferinţe, seminarii, evenimente cu caracter ştiinţific, informativ şi educaţional pentru promovarea valorilor şi ideilor Unirii;
- Stabilirea unor reţele internaţionale a susţinătorilor FRP prin utilizarea mijloacelor de comunicare electronică şi on-line, precum Facebook, Twitter etc în scopul informării cat mai operative şi eficiente despre evenimentele organizate;
- Oferirea ajutorului logistic românilor de pretutindeni în organizarea evenimentelor ce promovează idealul Unirii,
- Iniţierea unor evenimente cu caracter internaţional ce au drept scop promovarea culturii, limbii şi istoriei Românilor;
- Monitorizarea proceselor globale ce reflectă situaţia reală privind realizarea Viziunii FRP prin emiterea unor comunicate, analize şi articole, publicate în mass-media partenere.

Art.1. Numele:
Organizaţia ce are la bază prezentul Statut şi Regulament, se numeşte Forumul Românilor de Pretutindeni (Hamilton (incorporată), Ontario), de acum încolo FRP, acţionează în baza Legii… (Loi sur les compagnies, Partie III (L.R.Q., chap.C-38, art.218). şi îşi are sediul pe adresa: 395 – 10th East Concession Street, Hamilton, Ontario, Canada.

Art.2. Scopurile:
FRP are drept principalele sale scopuri:
- Unirea românilor de pretutindeni în jurul valorilor spirituale, culturale şi democratice româneşti prin organizarea evenimentelor culturale cu caracter de masă atât în Canada, cât şi peste hotarele ei;
- Trezirea conştiinţei naţionale prin organizarea unor campanii de promovare a evenimentelor de importanţă majoră pentru Idealul Unirii;
- Crearea unei reţele eficiente a organizaţiilor cu acelaşi crez din întreaga lume prin stabilirea contactelor durabile cu organizaţiile nepolitice ce împărtăşesc aceleaşi principii şi valori cu FRP;
- Instruirea şi informarea eficientă a membrilor săi prin organizarea unor conferinţe, seminarii, evenimente cu caracter ştiinţific, informativ şi educaţional pentru promovarea valorilor şi ideilor Unirii;
- Globalizarea procesului de trezire a conştiinţei naţionale romaneşti prin stabilirea unor reţele internaţionale a susţinătorilor FRP prin utilizarea mijloacelor de comunicare electronică şi on-line, precum Facebook, Twitter etc în scopul informării cat mai operative şi eficiente despre evenimentele organizate;
- Creşterea eficienţei organizaţionale a FRP prin oferirea ajutorului logistic românilor de pretutindeni în organizarea evenimentelor ce promovează idealul Unirii, prin ajutorul oferit noilor veniţi în Canada şi concetăţenilor care solicită participarea FRP la diferite evenimente compatibile cu scopurile statutare ale FRP.
- Iniţierea unor evenimente cu caracter internaţional ce au drept scop promovarea culturii, limbii şi istoriei Românilor;
- Monitorizarea proceselor globale ce reflectă situaţia reală privind realizarea Viziunii FRP prin emiterea unor comunicate, analize şi articole, publicate în mass-media partenere.

Art 3. Eligibilitatea
Orice persoană, fără discriminare de sex, vârstă, religie, care împărtăşeşte principiile FRP si este acceptată de Consiliul de Administraţie, poate deveni membru al FRP
Art.4. Cotizaţii
Mărimea cotizaţiei este decisă anual la Adunarea Generală a FRP.
Art.5. Consiliul de administraţie
Consiliul de administraţie FRP acţionează în perioada dintre adunările generale şi este compus din 7 (şapte) persoane şi activează pe parcursul a trei ani, în decurs de cel mult doua mandate consecutive. Angajaţii permanenţi sau sezonieri (cu excepţia unor proiecte speciale) nu pot face parte din Consiliul de Administraţie.
Art.6. Conducerea FRP
Consiliul de Administraţie alege dintre membrii săi un preşedinte(ă), un vicepreşedinte şi un trezorier care constituie Comitetul Executiv FRP.
Art.7. Reuniunile
Consiliul de administraţie se adună la cererea Preşedintelui (ei) FRP ori de cate ori este nevoie, dar nu mai rar decât de 6 ori pe an. Cvorumul şedinţei este constituit din 4 (patru) persoane. În cazul în care unii membri ai Consiliului de Administraţie se află peste hotare, şedinţa poate fi organizată on-line. Secretarul va fixa participarea membrilor CA şa întrunirea on-line printr-un proces verbal special.
Art.8. Atribuţiile Consiliului de Administraţie
1. Consiliul de Administraţie (CA FRP) gestionează treburile FRP.
2. CA promovează drepturile membrilor FRP, face demersuri sau iniţiază campanii de promovare a intereselor membrilor FRP în conformitate cu scopurile prezentului Statut.
3. CA are grijă de repartizarea mijloacelor FRP în conformitate cu obiectivele FRP.
4. CA poate crea direcţii, comitete şi alte structuri care activează în baza deciziei CA, în conformitate cu prezentul statut.
5. CA fixează data si locul adunării generale a FRP.
6. CA poartă răspundere pentru proprietăţile mobiliare şi imobiliare ale FRP.

Art.9 Atribuţiile preşedintelui (ei)
Preşedintele (a) conduce adunarea generală a FRP şi reuniunile Consiliului de administraţie FRP, are grijă de respectarea prezentului Statut, de procedurile regulamentare şi disciplina în organizaţie.
El (ea) semnează ordinea de zi a reuniunilor FRP, procesele verbale ale reuniunilor, cecuri în numele FRP şi actele oficiale ale FRP.
El (ea) este, ipso facto, membru(ă) al (a) tuturor direcţiilor, comitetelor şi altor subdiviziuni create de FRP.

Art.10. Atribuţiile vicepreşedintelui (ei)
Vicepreşedintele este ajutorul principal al Preşedintelui şi în lipsa lui exercită funcţiile administrative ale preşedintelui.

Art.11. Atribuţiile secretarului
Secretarul asistă, de regulă, la toate reuniunile Consiliului de Administraţie şi la adunările generale FRP;
- Secretarul este responsabil de întocmirea proceselor verbale ale reuniunilor şi le dă citire la reuniunile ulterioare;
- are grijă ca procesele verbale să fie semnate.
- este responsabil (ă) de corespondenţa FRP, de păstrarea acesteia şi de organizarea copiilor în arhivele FRP;
- Prezintă, la cererea Consiliului de Administraţie, listele membrilor FRP.
CA ii poate delega atribuţiile pe care le consideră necesare.

Art.12. Atribuţiile trezorierului
Trezorierul gestionează afacerile financiare ale FRP:
- ţine evidenţa, alături de preşedinte (ă) a fondurilor FRP,
- face parte din comitetele care cer prezenţa sa,
- prezintă Consiliului de Administraţie informaţia la cerere,
- prezintă raportul financiar la adunarea generală.
- În caz de necesitate, trezorierul poate delega prezentarea acestui raport altei persoane.

Art.13. Acte legale
Toate actele legale emise de FRP sunt semnate de preşedinte (ă), iar în lipsa lui de vicepreşedinte şi secretar.

Art.14. Părăsirea funcţiei
Orice persoană din conducerea FRP trebuie să părăsească funcţia timp de 15 zile după expirarea împuternicirilor, cedând noii conduceri actele legale, corespondenţa, dările de seamă şi proprietăţile FP. În caz de refuz, CA va reacţiona în consecinţă.

Art.15. Posturi vacante în CA
Consiliul de Administraţie poate lua decizia de excludere în cazul în care unul sau mai mulţi membri ai CA absentează nemotivat de la cel puţin două reuniuni consecutive sau încalcă grav statutul. CA are mandatul să înlocuiască orice persoană din CA, în urma decesului, părăsirii postului, sau excluderii, cu o altă persoană care întruneşte condiţiile necesare.

Art.16. Fondul de rezervă
FRP are un Fond de Rezervă, care poate fi utilizat de către Consiliul de Administraţie în caz de urgenţă. Raportul financiar anual include şi datele privind Fondul de Rezervă.

Art.17. Convocarea Adunării generale anuale
Adunarea Generală Anuală este convocată în fiecare an la data şi în locul stabilite în conformitate cu paragraful 5 al art.8 al prezentului statut. O adunare generală extraordinară poate avea loc la cererea Consiliului de Administraţie.

Art.18. Adunarea Generală Anuală
Adunarea generală are următoarele prerogative:
1. Ascultă şi aprobă Raportul Consiliului de Administraţie, al secretarului şi al trezorierului
2. Ascultă şi aprobă Rapoartele direcţiilor si comitetelor instituite oficial.
3. Alege şefii de direcţii şi de comitete.
4. Alege comisia de validare.
5. Adunarea Generală adoptă orice acte şi programe compatibile cu prezentul statut şi contribuie la realizarea scopurilor statutare ale FRP.
Au drept de vot toţi membrii FRP prezenţi la adunare, de la 16 ani, înscrişi în liste, care au achitat cotizaţia anuală conform art. 4.

Art.19. Ordinea de zi a Adunării Generale
Rugăciunea de binecuvântare. 1. Deschiderea lucrărilor Adunării Generale. 2. Lectura şi aprobarea procesului verbal al Adunării generale precedente 3. Primirea oaspeţilor de onoare. Felicitări. 4. Raportul Consiliului de administraţie. 5. Raportul trezorierului şi al secretarului. 6. Rapoartele şefilor de direcţii sau comitete. 7. Nominalizarea şi alegerea şefilor de direcţii pentru posturile vacante. 8. Programul şi direcţiile noi de activitate. 9. Închiderea lucrărilor adunării generale.

Art.20. Anul fiscal
Anul fiscal începe pe 1 decembrie şi se termină la 31 octombrie.

Art.21. Cvorumul pentru adunarea Generală
Pentru ca adunarea generală să fie deliberativă, la lucrările sale trebuie să participe cel puţin 15 persoane.
Art.22. Amendamente
Toate amendamentele la prezentul statut şi regulament, acceptate în prealabil de către Consiliul de administraţie şi prezentate adunării generale anuale, trebuie să fie votate la adunarea în curs sau la o adunare specială, convocată de Consiliul de Administraţie.

Art. 23. Afilierea

FRP are dreptul să accepte afilierea unor societăţi sau asociaţii, dacă obiectivele acestora sunt compatibile cu scopurile generale ale FRP din prezentul statut. Afilierile se aprobă de către Consiliul de Administraţie.

Art. 24 – Obligaţiuni

Activitatea FRP nu va fi folosită în scopuri comerciale, iar toate beneficiile obţinute în urma activităţilor FRP vor fi utilizate doar pentru promovarea obiectivelor statutare.

Art. 25 – Remunerarea

Consiliul de administraţie nu este remunerat.

Art. 26 – Limba de lucru

Limba de lucru a FRP este româna. În relaţiile cu autorităţile canadiene se utilizează limba engleză.

Art. 27 – Donaţii, moşteniri şi alte contribuţii

Consiliul de Administraţie gestionează donatile, bunurile lăsate prin moştenire şi alte contribuţii ale membrilor FRP, în expresie financiară sau imobiliară; organizează campanii de colectare a fondurilor în scopri caritabile.

Art. 28 Dizolvarea-

In cazul dizolvării FRP, toate bunurile şi activele FRP vor fi transmise unei alte organizaţii comunitare cu caracter non-profit.

Adoptat la Adunarea Generală din data 24 martie 2012

STIMATI COMPATRIOTI!

In cursul verii trecute hotarasem sa ajung in Basarabia, din Caracalul meu natal, nu prin Bucuresti, Galati, Giurgiulesti, cum o fac in fiecare an, ci trecand prin Ardeal, Cheile Bicazului, Stanca-Costesti, catre Taulul mamei mele, in raionul Donduseni. Dupa ce-am petrecut clipe de neuitat in Ramnicu Valcea, la sediul reputatei reviste ART-EMIS, mi-am continuat drumul pe Valea Oltului. Langa Sibiu era ora pranzului si m-am gandit ca inainte de a ma angaja in traversarea Carpatilor, sa mananc, sa ma relaxez pentru a face fata unei probe prin munti, nu tocmai usoara. Un semn mare informa ca nu prea departe se afla Pensiunea Carelor, adica un loc ce speram sa-mi ofere linistea si o mancarica precum la mama acasa. In cateva minute am parcurs distanta si nu mica mi-a fost mirarea cand m-am pomenit in fata unei case imense, cu o curte asijderea si multe care ce asteptau animalele de povara pentru a fi urnite. Am facut cunostinta cu proprietarii acestei pensiuni, adica intreaga familie Preda Iulian. Repede s-a incropit o masa plina cu tot felul de bunatati si discutiile s-au desfasurat intr-un cadru romanesc, prin excelenta, descarcandu-ne sufletele cu totii; eu cu dorul de Tara din New York-ul unde locuiesc, sotii Preda si rudele dansilor prezentand actualitatea fara politizari, fara deformari, ci prin prisma traitorilor fenomenului viu, pe propria piele, cu alte cuvinte. Asa bucuros eram ca vorbeam limba noastra, cu niste oameni pe care-i consider 150% romani. Eu veneam de la Campul Romanesc din Canada, unde se infiintase Forumul Romanilor de Pretutindeni, ce are ca scop strangerea legaturilor dintre consangenii nostri, indiferent unde s-ar afla acestia, pe planeta. Domnul Iulian Preda era incantat sa auda de aceasta initiativa, deoarece, spunea dansul “suntem divizati, imprastiati de o istorie tare neprielnica”. Catre seara, inainte sa-mi continui drumul spre Basarabia, am schimbat adrese si numere de telefon, in speranta unei colaborari ulterioare, asa cum le sta bine unor romani adevarati.
Cu cateva zile in urma am primit un mesaj de la domnul Iulian Preda, ce mi-a umplut inima de bucurie; tanara si frumoasa poetesa a Basarabiei, descoperita de mine in biroul academicianului de la Chisinau, Nicolae Dabija, cu un nume de basm, Zinuta Bivol, isi lanseaza la biblioteca Astra-Sibiu, ultimul volum de versuri. Nu gasesc suficiente cuvinte pentru a multumi cum se cuvine bravului sibian Preda, pentru organizarea acestei lansari de carte. Poate va veti intreba ce este special in acest act, firesc, de cultura. Ei bine, iata cum stau lucrurile si despre ce este vorba! Saptamana trecuta, vicepremierul rus, D. Rogozin, aflat in vizita la Chisinau, s-a exprimat astfel: “Daca Republica Moldova indrazneste sa se casatoreasca, civil, cu Romania, vor fi consescinte dintre cele mai drastice”. Eu, in calitatea-mi de roman, provenit de pe ambele maluri de Prut, i-as spune vicepremierului rus ca dumnealui incurca itele rau de tot. NOI NU AVEM NEVOIE DE CUNUNIE CIVILA SAU RELIGIOASA! DUMNEZEU NE-A ZAMISLIT LAOLALTA, UN NEAM, DACO-ROMAN, SI SUNTEM VREO 35 DE MILIOANE DE REPREZENTANTI AI ACESTUI NEAM PE INTINSUL PLANETEI. Cateva milioane se afla la stanga Prutului, in Basarabia ori Republica Moldova, cum a fost numit acest spatiu de catre divizatori, dusmani ai Neamului nostru sau, mai grav, potrivnici ai lui Dumnezeu. Iar, un exemplar de vaza, inteligent, cu dragoste de Tara, se afla chiar in fata dumneavoastra; frumoasa si distinsa domnisoara-poet Zina Bivol. Rugati-o sa va citeasca cateva din poemele sale militante si daca nu va vor trece fiorii, ascultandu-le, sa nu-mi ziceti pe nume. Iata de ce, actul de cultura, desfasurat astazi, in orasul nostru, Sibiu, are o semnificatie cu totul speciala. Distinsa domnisoara vine de pe baricada unde semenii nostri lupta pentru limba romana, pentru alfabetul latin si pentru recunoasterea originii noastre comune. Liceul Alexandru cel Bun din Tighina functioneaza fara firma, deoarece nu se da aprobare in acest sens. Imaginati-va pentru o clipa, numai, sa-ti fie teama sa spui ca esti roman, la stanga Nistrului. Nu te apara nimeni deoarece nu exista recunoastere oficiala a acestui teritoriu. Si, in acest caz, ce legi functioneaza intr-o astfel de societate? Legea ocupantului, fireste, care taie si spanzura dupa bunul plac! Daca nu intelegeti despre ce este vorba, va sfatuiesc sa mergeti, cand aveti timp, pentru cateva zile, peste Prut. Atunci o sa va fie mai clara lupta, pentru conditia romana!
Noi, Forumul Romanilor de Pretutindeni, cu sediul la Campul Romanesc, din Canada, multumim din adancul inimii conducerii bibliotecii Astra-Sibiu pentru organizarea acestui eveniment cu conotatii dintre cele mai importante, tinandu-se cont ca numai prin cultura si limba putem sa ne salvam Neamul. Remarcabilul Grigore Vieru a mers chiar mai departe declarand ca Limba Romana este Oastea Noastra Nationala. Va sugeram sa treceti si dumneavoastra Prutul cu creatii literare si poetice. Fratii basarabeni considera astfel de acte ca un fel de tamaduire la rana sangeranda produsa de ocupantii a a caror deviza in viata este “CAT MAI MULTE POPOARE INGENUNCHEATE!”. Dumnezeu sa binecuvanteze familia Preda Iulian, fara de care Sibiul n-ar fi aflat de poetesa Zinuta Bivol din Basarabia, bibliotecii ce gazduieste evenimentul, saraca sora basaraba si intregul Neam Romanesc ce-si continua marsul istoric in virtutea tuturor obstacolelor si dusmanilor din toate zarile. Va imbratisam cu nemarginita dragoste frateasca asa cum se cuvine.

Florin Carlan,
In numele Forumului Romanilor de Pretutindeni cu sediul la Campul Romanesc, Canada
Miercuri, 25 Aprilie 2012
CHRISTOS A INVIAT!

Adevăruri pe o frunză de arţar

. “Prima mare regiune care a revenit la Patria-Mamă a fost Basarabia. Aceasta s-a întâmplat pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea de către bolşevicia dreptului la autodeterminare. În 1917 în Basarabia s-a constituit Partidul National Moldovenesc, care a coordonat mişcarea de eliberare natională. În acelaşi an la Chisinau a apărut ziarul “Cuvânt Moldovenesc.
Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinau la 25 septembrie/octombrie 1917, s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul Ţării. Ca organ de coordonare al său a fost fondat Consiliul Directorilor, care a proclamat autonomia Basarabiei. Presedinte al Sfatului Ţării a fost ales loan Inculet. În conditiile primejdiei reprezentate de pretentiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia la autodeterminare, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească…
La 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul tarii, care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor – 138 deputati – a adoptat, cu majoritate de voturi, hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania.”
Aceste cuvinte…sau altele asemănătoare se citesc în fiecare an la toate manifestările închinate aniversării a N-ilor ani de la Unire… Pentru unii cu regret, că s-a înfăptuit, pentru alţii cu mare bucurie şi speranţă. De ce i-am plasat pe acei care regretă pe prim plan? Vă spun: de-atâta, că ei stau şi astăzi pe prim plan…în vârful piramidei de conducere a statului artificial, format de către Imperiul Sovietic în 1940…Bine, am fost siliţi să acceptăm acel sistem sovietic pînă în 1990…dar mai departe?..
Declaraţia de Independenţă…Iată buba! Să nu fi fost ea, mai era cum era, dar aşa…suntem independenţi şi suverani…(independenţi-dependenţi de CSI, suverani?suzerani,vasali ai Rusiei…) Asta e tot ce am câştigat după 1990…Nemaivorbind de pierderile teritorial-administrative din stânga Nistrului şi Găgăturcia…
Nu s-a putut face nimic pentru a ne reuni cu fraţii…De ce? De atâta, că la 1918 bolşevicii lui Lenin erau mai slabi, mai prostuţi, nu aveau puterea de a ţine în frâu tot Imperiul lăsat moştenire de ţarul Nicolae II, şi s-au folosit de slăbiciunile lor, ai noştri strămoşi din Sfatul Ţării şi au înfăptuit unirea…dar la 1990 bolşevicii noştri de la Chişinău, care erau în plină putere, şi deputaţii din primul parlament (bolşevici porecliţi), patrioţi adevăraţi ai neamului s-au…lăsat duşi de …acei bolşevici adevăraţi, comunişti în suflet şi în gând, şi au semnat actul de independenţă…
Şi de atunci, după ce i-au măturat pe toţi patrioţii primparlamentari, gata, s-a zis cu unirea…
Chiar şi acei patrioţi, care pretind, că i-au doborât pe comunişti, nici ei nu vor unirea…De ce?
De atâta, că…dar despre asta ştiu cu toţii: nu sunt proşti să lase postul de ministru de dragul unei uniri… Iată cum stau lucrurile!
Noi sărbătorim…cu mare pompă, cu durere şi bucurie. Chiar şi în SUA, Canada şi Oceania se petrec manifestări închinate zilei revenirii Basarabiei la Patria-mamă…Al 5-lea an sunt prezent la aceste manifestări la Câmpul Românesc din Hamilton şi din Toronto, Canada.
Vreau să menţionez acel patriotism adevărat şi marea dragoste faţă de Basarabia a Asociaţiei Culturale “Campul Românesc”, despre care am scris de nenumărate ori…care la orice manifestare culturală Basarabia este tratată cu un deosebit respect şi bunăvoinţă. Acest lucru se datorează în mare măsură fondatorului principal şi fost Primpreşedinte al acestei asociaţii Dl.George Bălaşu şi soţiei sale Elena, care din 1957 şi până astăzi a fost mâna dreaptă a soţului şi sufletul românităţii canadiene…
Forumul Românilor de Pretutindeni cu sediul la Campul Românesc, fondat în iulie 2011 aduce condoleanţe familiei Bălaşu, rudelor şi prietenilor apropiaţi în legătură cu trecerea la cele veşnice a doamnei Elena Bălaşu…care ne-a părăsit în Săptămâna Mare a Sfintelor Paşti. Dumnezeu s-o odihnească în pace, după o viaţă aşa de tumultoasă pe care dânsa a trăit-o alături de noi…
Anul acesta la manifestarea din 24 martie 2112, dedicată revenirii Basarabiei la Patria-Mamă, “Câmpul Românesc” i-a avut oaspeţi pe prietenii din New York Florin Cârlan, Preşedintele Fundaţiei “Grigore Vieru” şi Preşedintele executiv al FRP, Romulus Ioniţă, membru de Onoare al Consiliului FRP, Alexandru Goţea, membru Consiliului FRP. Participanţii s-au bucurat de un banchet frumos, însoţit de melodii populare româneşti. Pentru a vedea mai multe momente ale

Împreună cu oaspeţii de onoare din New York dd.Romulus Ioniţă şi Florin Cârlan
acestei manifestări, accesaţi www.campulromanesc.ca A doua zi, duminică, am luat parte la manifestarea închinată aceleiaşi date comemorative a Unirii Basarabiei cu Ţara la Biserica “Sfantul Gheorghe” din Toronto, paroh părintele Ioan Bunea.

Împreună cu Pr. Ioan Bunea (Leonid Vârlanovici, Khitchener, Canada, Nelu Gheorghina, Toronto, Canada, Florin Cârlan, New York, SUA,?.? ÎPS preot Ioan Bunea, Alexandru Goţea, SUA, Dumitru Răchitan, Canada, Iacob Cazacu,Canada. Pe scaun Romulus Ioniţă, SUA şi Dan Orăşanu, Canada

S-a făcut slujbă pentru pomenirea membrilor Sfatului Ţării şi a celor rămaşi prin siberiile comuniste, celor care au decedat în urma foametei…Astfel de slujbe şi manifestări s-au petrecut în toate bisericile noastre ortodoxe româneşti din Canada: biserica “Toţi Sfinţii”, preot Ioan Pop, Biserica Ortodoxă Română “Sfântul Ştefan cel Mare” din regiunea Durham, biserica “Sfântul Dumitru” din Winnipeg, preot Victor Malanca şi alte lăcaşuri sfinte.
Suntem la curent cu activităţile cultural închinate celor 94 ani de la proclamarea Unirii de catre Sfatul Ţării la 27 martie 1918, cât şi despre acţiunile antiunioniste, care au avut loc în RM (România Mică)…Nu vreau deloc să critic pe cineva din organizatorii acestor manifestări unioniste, căci ei îşi merită locul de cinste in istoria noastră naţională: Al.Moşanu, N.Dabija, Vit.Pavlicenco şi mulţi alţii, membrii Consiliului Unirii, care împreună cu FDRM, Acţiunea 1812 şi alte organizaţii, asociaţii apolitice din RM au aderat la acea mare organizaţie internaţională WORLDWIDE ROMANIAN FORUM – Forumul Românilor de Pretutindeni
care a fost fondată în iulie 2011 la “Câmpul Românesc”, Hamilton, Canada, unde şi îşi are sediul, în frunte cu Preşedintele FRP acad.Nicolae Dabija (amănunte în numărul următor). Noi, membrii FRP credem şi sperăm la o consolidare rapidă a forţelor prounioniste, la acţiuni concrete de condamnare a regimului sovietic de ocupaţie, ca ziua de 16 mai să fie proclamată zi de doliu în Basarabia, la fel ca şi ziua de 28 iunie… Dragii mei, oare chiar suntem aşa de miopi, că nu observăm ce se petrece alături de noi?… Mă refer la marele nostru unionist Constantin Tănase…Acum, când am început…, când s-a mişcat carul din loc, noi iar începem a bate în ai noştri, găsind şi noţiuni comuniste ca unionişti-extremişti ş.a.
“…Şi iată că pe ultima sută de metri, ca musca la arat, unii unionişti de fabricaţie mai recentă au lansat iniţiativa de a cere guvernului Filat să declare ziua de 16 mai zi de doliu naţional şi să organizeze funeralii naţionale…. Aceştia semnează iniţiativa în numele Consiliului Unirii.
Deoarece şi eu fac parte din acest consiliu, mă văd obligat să mă desolidarizez de autorii demersului şi să declar cu toată fermitatea că respectivul demers este o acţiune contraproductivă şi periculoasă. Este clar din start că guvernul Filat nu va coborî drapelele în bernă pe 16 mai a.c., ceea ce înseamnă că respectiva iniţiativă nu va face decât să plaseze această dată istorică în zona marginală. Să ne amintim cum a fost blocată de către guvernarea AIE-1 iniţiativa lui M. Ghimpu vizavi de 28 iunie 1940. Cine are interes ca şi această dată tragică din istoria noastră să fie compromisă, ca şi ideea Unirii, fiind percepută ca o acţiune a marginalilor şi extremiştilor politici?

Consider că iniţiativa Consiliului Unirii înseamnă, de fapt, enclavizarea evenimentului de la 16 mai 2012, compromiterea lui şi toarnă apă la moara celor care şi astăzi consideră jaful teritorial din 1812 o acţiune de binefacere a Rusiei ţariste faţă de moldoveni. Să fim inteligenţi, să nu le mai facem un cadou duşmanilor noştri istorici.” Mi-i silă de ceea ce a scris dl.C.Tănase mai sus…Mi-e ruşine…Noi, cei aflaţi peste hotare aşteptăm unirea, consolidarea forţelor din ţară pentru atingerea idealului întregirii Neamului, dar…vedem jocuri de păpuşi, teatru a actorilor egocentrişti, invidioşi, răi la suflet şi la mânie…Unde mergem, oameni buni? Ori chiar am devenit de paie?…
Da, d-le C.Tănase, în timp ce d-ta cauţi măgarul (ţapul) ispăşitor printre ai tăi, prietenul mătale Kremlin Ivanovici nu doarme…Ca să nu coboare steagul pe 16 mai 2012 “velichii gospodari zemli moldavscoi” Vladimir Filat, Putin a luat-o înainte, exact cum doreşte maria sa marele unionist şi Acţionist 1812 C.Tănase:- “Totodată, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, l-a informat pe Preşedintele Republicii Moldova despre oportunitatea de a participa, pe data de 15 mai, la reuniunea informală a preşedinţilor statelor CSI.”(extras din articol). Oare nu se preconizează reuniunea CSI la Chişinău? Oare nu este întinsă vreo capcană pentru noi? Ca pe15 mai 2012 “în rezultatul manifestaţiilor haotice ale extremiştilor unionişti, în scopul apărării minorităţilor naţionale şi…Să fie întrodusă în RM glorioasa armată a 14-a…” Ce zici d-le C.Tănase de aşa scenariu? Şi vei avea o părticică de vină…pe tot restul vieţii…transmisă şi nepoţilor şi strănepoţilor d-niei voastre!
Nu vă jucaţi cu focul! Deviza este una: Credinţă! Speranţă! Victorie! Numai unindu-ne vom învinge. Şi acest lucru îl cunosc cu toţii…şi unioniştii, şi comuniştii,şi filatiştii, dodoniştii…numai cel mai Unionist…care scria ieri: Cântă babele-n grădină: „Filat ne-a adus lumină”, astăzi babele îi cântă lui: “Hai, Tanase, nu urla, că Moldova nu-i a ta…”
D-le Constantin cel Tare, Îmi pare rău,ţi-am dat crezare…
Ori ai făcut vreun legământ Să-i bagi pe-ai noştri în mormânt?
Ieri îi huleai pe ruşi, că-s răi, Azi scuipi în suflet la ai tăi…
Nu eşti Lupu să-ţi schimbi părul, Să bagi în mamă Adevărul,
Eşti un Tănase ca un Ghimpul, Ţine-Adevăru-n rând cu Timpul.
Nu te-arăta în două feţe, Vei fi-aruncat, ca două beţe.
Istoria nu uită, ea acuză, Pe cei cu suflet de meduză,
Invidioşi şi fudulani, Te-a condamna şi peste ani!..
Acum mă gândesc: făcea oare să scriu acest articol? Doar şi eu critic pe al meu, pe acel în care am crezut uneori orbeşte…Am crezut în tot ce scria, dar scria bine…Nici acum nu scrie rău, dar…nu ştiu dacă merită să mai cred în cele ce scrie…că parcă nu este scris din suflet, ci la o comandă rece…de interese!
PS. D-le C. Tănase, bunelul Ovidiu Creangă, prietenul d-tale aşa a spus: “Iacob, transmite-i lui C.Tănase plecăciunile mele şi să nu uite ultima noastră discuţie din Chişinău…Că dacă o uită, atunci el va fi uitat şi de istorie…” Vă amintiţi, dl.C.Tănase? Eu ştiu despre ce aţi discutat, dar nu e momentul…sper, nici să nu apară ca să scriu despre el…
Dumneata ce crezi, cititorule drag?

Adevăruri pe o frunză…

“Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti.”

MANIFEST DE UNIRE

Secvenţă
În anul 2012 se împlinesc două secole de la ruperea Basarabiei din trupul vechii Moldove.
Două secole de nedreptate.
Două secole de străinie.
Forumul Românilor de Pretutindeni susţine proiectul propus de FDRM, ca acesta să se realizeze cu ajutorul societăţii civile, al partidelor si al concetăţenilor noştri, dar care, se subliniase în documentul respectiv, nu va putea fi înfăptuit decât cu concursul nemijlocit al celor două guverne, al României şi al Republicii Moldova, şi anume: înlăturarea consecințelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele vizir Ahmet Paşa, devenit în 1939 Tratatul Ribbentrop- Molotov.
Toate statele lumii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Dar pe noi nu atât asta ar trebui să ne preocupe, cât anularea consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin.
Iar înlăturarea acelor consecinţe depinde doar de noi, de cei despărţiţi, carora li s-a impus să locuiască în state diferite.
Problema Basarabiei nu mai constituie subiect de litigiu dintre România şi Rusia sau dintre România şi URSS, ci unul dintre România şi republica Moldova. Adică dintre noi şi noi.
Din păcate, chiar dacă Pactul Ribbentrop-Molotov nu mai constituie o actualitate, el mai este înfipt în noi. De acolo trebuie scos mai întâi.
Istorici „de-ai noştri”, şi nu străini, sar în apărarea acestui Pact criminal, cu afirmaţii bizare ca cea inserată în Enciclopedia „Republica Moldova”, apărută în 2008 (la pagina 185): „… 28 iunie 1940 e un an de restabilire a statalităţii moldovenești”.
FRP propune, crearea unei Comisi româno-română sau, dacă vreţi, moldo-română, la nivel guvernamental sau pe lângă cei doi preşedinţi care s-ar numi: Comisia de lichidare a Consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, care să elaboreze un plan de acţiuni concrete (din proiectul înaintat de către For celor două guverne a fost realizat doar unul: scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut).
Nu trebuie să aşteptăm de la alţii să ne facă dreptate.
Dreptatea trebuie să ne-o facem chiar noi.
Mereu se vor găsi argumente, pentru tergiversarea mult asteptatului moment, acela, de a fi impreuna.
De vreo 20 de ani ni se spune că momentul unirii încă n-a sosit, iar conjunctura nu e favorabilă. Dar care state, atunci când s-au unificat, au avut conjuncturi favorabile?!
Conjuncturile depind in primul rind, de vointa popoarele care vor să-şi schimbe destinul si nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate.
Momentul a sosit.
Acesta, nu mai poate fi amânat.
Nimeni nu ne poate impune, să facem altfel decât aşa cum dorim.
Atâta vreme cât nu vom realiza Unirea, nici uneia dintre ţările noastre, nu-i va merge bine.
Avem o singură istorie, o singură Dunăre, o singura limba şi un singur Dumnezeu!
Avem o singură Ţară şi ea se cheama România!
Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărţitoare.
De poporul român depinde pe unde vor trece mâine granițele U.E.: pe râul Prut, pe râul Nistru sau chiar dincolo de el.
Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru şi pe deplin responsabil!
Să ne regăsim mai întâi în România, iar împreună cu ea – şi-n Uniunea Europeană.
E unica noastră şansă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Nicolae DABIJA
Preşedinte de onoare a “WORLDWIDE ROMANIAN FORUM” (Forumul Românilor de Pretutindeni)

Cum vede Forumul Românilor de Pretutindeni propunerea Partidului Acţiunea Democratică de a constitui Ministerul Relaţiilor cu Diaspora şi Reintegrării Migranţilor?!..
S-o luăm de la inceput:
1. PAD propune formarea unui nou Minister… Dar, oare nu sunt suficiente ministerele existente deja? Să mai naştem unul, dublajul MAE? Cu ce se va ocupa MAE, dacă una din funcţiile sale este protejarea cetăţenilor RM aflaţi după hotare?
2. Relaţiilor cu Diaspora… Care relaţii? Diaspora este Comunitatea tuturor emigraţilor legali din ţară, constituită ca o mişcare socială pentru reîntregirea neamului românesc şi renaştere naţională, pentru păstrarea şi promovarea valorilor noastre sfinte naţionale. Este unită în Forumul Românilor de Pretutindeni ca organ civic, de cultură şi drept, un organ nonguvernamental, ce nu are legatură cu Guvernul României Mari, sau cu cel al României Mici…
3. Ceea ce intentioneaza PAD, este o copie a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a lui Leonid Tomac… de pe lângă Guvernul bucureştean…pentru a-i ţine în frâu pe românii din Diasporă…
PS. Nu se va întâmpla aşa ceva, deoarece FRP, fondat la Hamilton în iulie 2011 optează pentru promovarea candidaţilor din partea sa în toate parlamentele ţărilor, în care există asociatii româneşti (moldoveneşti), inclusiv în România Mare şi în România Mică, cu speranţa unui Parlament Naţional Român Unit.
Acest lucru se referă cu precădere la emigranţii plecaţi din ţară legal…
4. Cu privire la persoanele aflate ilegal peste hotare, situatia devine simplă: MAE să-şi îndeplinească funcţiile de drept; să apere pe toate căile şi prin toate mijloacele cetăţenii aflaţi peste hotare ilegal, căci ei au plecat, încălcând legile altui stat datorită activităţii proaste ale organelor statului lor natal… Este misiunea Guvernului să-i aducă acasă pe aceştia şi să-i reîncadreze în câmpul muncii, creându-le locuri de muncă.
Iar acei din aşa zisa Diasporă, n-au nevoie de ajutorul Ministerului propus spre formare…Aceste persoane au un statut legal de muncă, în statele care i-au adoptat, fără acest statut, nimeni nu ar putea profesa ceea ce nici măcar în tară nu ar fi visat…mulţi dintre aceştia au ajuns la un nume de prestigiu profesional, şi sunt trataţi cu mare respect de către societatea în care trăiesc… Să vă spun pe secret: pe aceştia nu-i întorci uşor înapoi în ţară…dar, vreau să vă recunosc, că sunt mulţi dintre ei, care s-ar întoarce, sunt oameni pentru care e mai scump meleagul natal decât binele din ţara straină… Iată, pe aceştia, ar trebui să mizeze statul … Şi una din direcţiile obiective ale FRP, este promovarea acestor persoane, specialişti formaţi în marile ţări dezvoltate ca: SUA, Canada, Germania, Anglia pentru a fi încadraţi în diferite sfere ale economiei noastre naţionale, pentru ca acele cunoştinţe şi practici acumulate în tările avansate din punct de vedere economic, în care domneşte adevărata democraţie, să urnească din loc carul cu acele greutăţi şi fraude adunate în anii precedenţi…
Iacob Cazacu-Istrati
Primvicepresedinte al “WORLDWIDE ROMANIAN FORUM” (Forumul Românilor de Pretutindeni)

Echitate…(socială), comunistă

Echitate…(socială), comunistă

Domnilor! Fraţilor!
Mă bucur pentru acel poet Plămădeală Simion, căruia i-a surâs norocul să fie băgat în seamă tocmai de preşedintele României…nu de al RM…Dar totuşi este o nedreptate mică-mare…Acest poet ca şi multi alti români din afara româniei nu avea să fie ştiut de nimeni nici până astăzi, să nu avut marele noroc de şoimul nostru din Chişinău, care l-a descoperit ca şi pe sutele şi miile din jurul României şi nu numai, ajungând chiar şi pe continentul american…Oare nu Vasile Şoimaru ar fi trebuit primul menţionat cu cea mai mare distinctie a României mari şi Mici?!
Simion Plămădeală a pleca în Kazahstan binevol-forţat pe foae comsomolistă, ca şi altii sute de mii ca el, dar care a dus în sine dragostea plaiului natal şi a avut această chemare dumnezeească de a aşterne totul pe hârtie… Bă bucur nespus că avem aşa oameni…şi-i aduc recunoştinţa şi dragostea mea de frate intru idei. Am citit versurile dânsului poate chiar printre primii din ţară, îndată după ce a fost editată broşura de versuri…tot cu ajutorul aceluiaşi Vasile Şoimaru…Şi iar mă întristez, când scriu numele dânsului, Vasile Şoimaru, care este un român neobişnuit…
Acest gest de astăzi(faptul decorării) îmi aminteste de perioada sovetică, care la fel ridicau în slăvi persoane puţin cunoscute, pentru ca mai apoi să+i prefacă mai că nu in eroi, laurii atribuinduile numai conducerii, partidului, în cazul de faţă…tot acelaşi scenariu, dar mai “democratic”, Se disting acei care vor să ţină sub tutelă şi pe acei plecati peste hotare ( din pricina lor, guvernanţilor). Ştiţi de ce?! Nu pentru că-i doare tare rânza pentru cei plecati, dar pentru că după hotare se află majoritatea electoratului intelectual, care poate multe…chiar şi să schimbe cursul istoriei României Mari şi Mici…E o forţă care poate săi măture pe toţi acei, care apucă căi greşite afară de cea pe care e necesar să meargă poporul român.
Să ştiţi, că aşa văd eu, armata plecată din ţară…Şi vă mai spun, că schimări mari se vor produce, vor guvernanţii de azi ori nu vor…Fiindcă Româniile noastre necesită schimbări radicale sub toate aspectele: social, cultural, politic, nemaivorbind de economie… Dacă s-a ajuns pânăla aceea, că ni se fură limba şi domnitorilor guvernanţi din ambele Românii li-i în cot…
Nu scriu eu, scrie istoria…
Vasile Şoimaru, cercetare şi pasiune pentru fotografie. Iată roadele muncii sale…
În debutul manifestării, Monica Avram a menţionat împrejurările contactării lui Vasile Şoimaru, precizând faptul că: ”L-am cunoscut pe domnul Vasile Şoimaru anul trecut, când ne-a adus mai multe cărţi din partea cuiva drag, din Basarabia. A fost şi momentul când i-am făcut invitaţia de a veni la Biblioteca Judeţeană din Târgu-Mureş şi de a-şi prezenta cărţile şi albumele de fotografie ale domniei sale, excelent realizate. Şi iată-l acum aici….”

Vorbind despre albumul fotografic al lui Vasile Şoimaru – ce cuprinde 272 de pagini şi peste 850 de fotografii – realizat în condiţii grafice de excepţie, prof. Ilie Şandru, jurnalist din Topliţa-Harghita, a declarat că ”Domnul Şoimaru a făcut din fotografie o adevărată artă, dar şi un instrument de lucru util în demersurile sale de cercetător.”
Nicolae Balint, ZI-DE-ZI, Tîrgu Mureș, 28 martie 2012
Aşa e. Dr. Vasile Şoimaru este un obiect de altfel de discuţii…Avem a discuta despre aşa numitul act de Independenţă a RM şi despre dezicerea dl. Şoimaru de înalta decoraţie a statului pentru semnare…Este un om cu ciudăţenii? Pentru demnitarii orgolioşi, pentru acei, care vor să se afle în vârful p…ei , da! E cu ciudăţenii… Cui i-a mai dat prin minte să adune pe toţi românii din lume în albumuri?…Sâ cutreiere mii de kilometri cu automobilul său, nefiind sponsorizat de… chiar acel department al românilor de pretutindeni, de pe lângă Guvernul României… Vasile Şoimaru îi găseşte pe românii necunoscuţi, îi întoarce acasă nu pentru aceea, ca alde To(lo)mac, cum la numit Florin Cârlan din New York şi Vitalia Pavlicencu din Chişinău, româneşte, dare eu îl numesc “moldoveneşte”- To(ro)mac, cum li-i politica, o toromăceală de cuvinte pentru oameni de paie…
Oare nu este ruşine, pentru noi?
Oare nu-i este ruşine lui Leonid To(ro)mac să-şi atribuie meritele streine ale lui Vasile Şoimaru in cazul de faţă? Şi la sfârşitul manifestării din Grinăuţi, doar fugitive, la urmă, în drum spre automobile, dl. To(ro)mac săşi facă faţă ai strange mâna lui Vasile Şoimaru, care s-a afirmat ca personalitate în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic şi… peste ocean…, nu ca unii ade sus numitul T0(ro)mac…
Să mă erte Simion Plămădeală, cu tot cu foaia lui comsomolistă…Şi chiar mă mândresc, pentru dânsul, că a ţinut piept limbii strein de sufletului nostru…dar, că a uitat de naşul versurilor sale…nu-l pot erta, ca şi pe Evgheni To(ro)mac.
Distincţia acordată lui Simion Plămădeală de catre România, este şi a Dr.Vasile Şoimaru!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Regele Voronin a murit! Trăiască Domnitorul!

Oare chiar să se fi întors Dimnezeu cu faţa spre noi, românii? Zic , românii…toţi, nu numai la acei basarabeni, şi ne-a dat un domnior deştept? Privesc video filmele în care se vede şi se aude mulţimea, acea mulţime de care depinde totul: soarta şi viitorul României…şi mă podidesc lacrimile, totodată amintindu-mi , cum la fel ca acei din mulţimea de astăzi mă aflam şi eu în Piaţa Marii Adunări Naţionale la toate evenimentele de importanţă majoră de atunci pentru RM de la începutul anilor 90… Mi-au apărut şi au dispărut ca un fulger nopţile petrcute în pădurea Tigheciului, în care mă aflam în cadrul batalionului de voluntari din Teleneşti… Într-o noapte, noi, acei şase băeţi din Vadul –Leca: Nicolae Rotaru( Gâscuţă), fraţii Ion, Nicolae şi Tudor a lui Nea Petre Vrăjitoru şi Valeriu Burcă ne pornisei spre Comrat, ca să înîlţăm tricolorul de-asupra clădirii Casei de Cultură. Dar, am fost trădaţi de cineva şi opriţi forţat de către Preşedintele sovetului sătesc de atunci Simion Mocreac… Nu ştiu de ce a numit acţiunea noastră aventură…Dar pentru noi nu era aventură, ci un act de eroism…Trebuia să ne furişăm…ca adevăraţi cercetaşi, să trecem peste posturile separatiste, care erau inarmate până-n dinţi… Noi precăutasem toate plusurile ţi minusurile…chiar şi în caz de eşirea din funcţie a vre-unui membru al echipei (eu îndeplineam funcţia de felcer superior al batalionului). Se ştia, care şi pe cine îl înlocuieşte, care şi pe cine îl salvează, ducându-l înapoi la locul de staţionare a batalionului…Dar…n-a fost să fie…Şi astăzi, când ne întâlnim cu băeţii din acea echipă, amintindu-ne de acel preşedinte ne cuprinde un val de nemulţumire sufletească…că n-ar fi trebuit să ne oprească…Pe de altă parte, când te gândeşti la motivul interzicerii sale, că „ unde plecaţi voi neînarmaţi, având numai nişte măciuci şi bâte în mână?” Într-adevăr, dacă nu ne întorceam? Drept, dar avântul patriotic al nostru era aşa de mare, că eram gata chiar şi cu mânile goale să cucerim Comratul…
M-am abătut niţel de la principalul…Adică, amintindu-mi de perioada de mai sus numită a începutului anilor 90, în aceia mulţime adunată astăzi spre a saluta pe preşedintele nou ales îi văd şi pe acei haiduci din Codrii Tigheciului, adunaţi din toate colţurile Basarabiei pentru a-şi apăra meleagul natal şi Sfintele valori naţionale. Mai spun cu toată răspunderea, că acei care au scandat astăzi în PMAN au dat dovadă de vitejie, de un act de eroism, căci s-au adunat nu numai pentru al saluta şi felicita pe domnitor, dar în primul rând, pentru a sta de veghe, a proteja liniştea şi starea sufletească a celor care astăzi au hotărât soarta RM, păşind înainte pe calea bătrânelor state ale Europei, dar nu pe calea kremlino-asiatică.

Suntem la un pas de visul nostru- reîntregirea neamului. Când am auzit mulţimea scandând cu atâta putere şi bucurie mi-am spus: Oare chiar să se fi întors Dumnezeu cu faţa spre românime? Oare le-a trimis în sfârşit un domnitor cu jertfire de sine, care-şi poate jertfi şi viaţa pentru acei rătăciţi? Acei, care necătând ,că au fost trecuţi prin GULAG-uri şi foamete organizată, şi din care au făcut nişte robote automate pentru care gândea un cerc restrâns de oameni (dar erau oare oameni?), partidul? Să le trimis Dumnezeu un domnitor, care să le, arate calea Dreaptă, calea Adevărului prin înţelepciune şi unitate naţională? Sper, că anume aşa a făcut: Dumnezeu ni l-a dat pe unul de al său, cu nume de sfânt – Nicolai. Iar dacă mai punem la cântar şi locul baştinii, Ciutuleştii din vecinatatea Căpreştilor, Căzăneştilor şi Ştefăneştilor, un centru zonal al românismului basaraben, şi că Moş Ion Codreanu (unchiul meu de pe bunica Anica Istrati) membru „Sfatului Ţării”, care a votat Unirea în 1918 e din Ştefăneşti…, apoi nu poţi să nu – ţi apară gândul, că Dumnezeu într-adevăr s-a intors cu faţa spre românime… Să ne rugăm să am dreptate!

Regele Voronin a murit!

Trăiască Domnitorul!

Iacob Cazacu-Istrati

Toronto

Să nu ne dăm căzuţi!…

Dacă omul cade, îi pică şi umbra (proverb popular)
Cu toate, că nu daţi nume, voi recunoaşte, că eu sunt unul din acei, care optează pentru unificarea României şi primirea in continuare a numelui de Dacia (Andrei Vartic, Basarabia) s-au Statele Unite ale Daciei (Iacob Cazacu-Istrati, Canada), ori Statele Române ale Daciei (Florin Cârlan, SUA)…
Ia te uită, ce idée năstrusnică vede dl. Mircea Popescu… şi aceasta se iveşte în contextul luptei naţionale de astăzi pentru unire. Absurd!
Iată ce scrie Domnia sa pe blogul personal: -“Circulă in ultimul timp ideia nastrusnica a modificarii denumirii Romaniei in Dacia, Dacia Mare sau chiar Statele Unite ale Daciei pentru a demonstra lumii intregi unicitatea si continuitatea noastra pe aceste meleaguri.
De fapt, moda asta de a demonstra lumii cat de veche si cat de evoluata este o civilizatie nu-i noua, daca ma gandesc ca si in unele foste colonii africane la cativa ani de la eliberare, apare cate o miscare “reformista” care decide ca de astazi denumirea tarii trebuie schimbata ca sa aminteasca lumii intregi de vreun trib oarecare din istoria locala. Cam asa s-a intamplat cu fostul regat vest-african Dahomey, devenit dupa eliberarea de sub francezi, Republica Dahomey, ca sa fie redenumit acum Benin, respectiv Republica Populara Benin. Ideea adoptarii denumirii de Statele Unite ale Daciei pleaca de la premiza ca ar reprezenta solutia pentru a demonstra, si eventual revendica toate regiunile limitrofe Romaniei care ar fi apartinut candva Daciei.
Este o conceptie total gresita si mai ales extrem de periculoasa.”
De fapt idea nu este a mea şi nici nu pot numi pionerul adevarat al acestei idei dar, eu am fost cucerit de dânsa încă prin anii “85-90 ai sec. trecut pe când mă frământau următoarele întrebări:
1. De ce Tarile Romane nu s-au turcizat în peste 400 ani de jug turcesc?!
2. De ce Transilvania nu s-a magiarizat, aflându+se sub Imperiul Austro-Ungar maimult decât Dacia sub romani?!
3. De ce Basarabia nu s-a rusificat, aflându-se o perioadă de două ori mai lungă sub călcâiul rusesc decât dacii
sub romani?
Ce s-a petrecut totuşi în Dacia timp de 160 de ani, accentuând, că nici Basarabia, nici Transilvania n-au fost sub administrare direct romană?
Dacizare s-au romanizare? Hai să medităm asupra celor scrise mai jos de Prof. Dr.Anton Moisin: -Relativ recent, revista «Noi Tracii», editată la Roma-Milano şi devenită organ al Centrului European de Studii Trace, a făcut loc în coloanele sale unei teorii «dacizante» privitoare la formarea limbii române. Pe scurt, această teorie nu admite «pierderea» limbii dace şi înlocuirea ei cu limba latină, susţinând dimpotrivă că limba română actuală este continuatoarea directă a limbii dacice, care nu era altceva decât o limbă din familia limbilor latine, mai veche şi mai unitară decât aRomanilor. Ca atare, când Romanii au cucerit Dacia, nu a avut loc un proces de romanizare a Dacilor, ci un proces de dacizare a coloniştilor romani, care, provenind din părţi atât de diferite ale Imperiului Roman, nici n-ar fi cunoscut probabil bine limba latină. Ceea ce apare oarecum mai surprinzător decât însuşi fondul ipotezei -pentru că de fapt totul se reduce la un asemenea statut -este modul tranşant în care ea este formulată: «De la început atragem atenţia că limba română este continuatoarea directă şi neîntreruptă a limbii dace, înrudită cu limba latină populară, încă înainte de Traian, dar fiecare având particularităţile sale. Cu deosebirea că limba dacică era cea mai unitară, aşa cum e şi astăzi limba română, faţă de celelalte limbi din marea familie zisă latină sau romană (…). Dacii, mai vechi decât Romanii, aveau o limbă apropiată sau identică cu a lor (…). S-a petrecut fenomenul de dacizare şi nu de romanizare» (1). Această ipoteză nu este chiar nouă. V. Cărăbiş se provoacă la Dacia preistorică, lucrare publicată de N. Densuşianu în 1913 şi în care se afirmă continuitatea nu doar a neamului, ci şi a «limbii Dacilor, în întregime, fiind înrudită cu limba latină» (2). În plus, V. Cărăbiş îşi alege ca motto un citat din Istoria Tării Românesti a Stolnicului Constantin Cantacuzino, reluat de Lorenz toppeltin în Origines et ocassus Transsylvanorum (Lion, 1667): «Iară Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o Iăsară şi cum o lepădară aşa de tot şi luară a Romanilor, aceasta nici se poate socoti, nici crede» (3). Aceste referiri sunt însă fără greutate, deaorece părerea Stolnicului Constantin Cantacuzino nu a fost susţinută nici de cronicari, nici de Şcoala ardeleană sau de istoricii cu faimă ai neamului nostru, – ca să nu mai vorbim de faptul că însuşi citatul dat aduce un deserviciu teoriei susţinute de Cărăbiş deoarece, contrar acesteia, afirmă că Dacii aveau o limbă «osebită» de a Romanilor -, iar lucrarea lui N. Densuşianu a fost aspru criticată…

Multstimate Mircea Popescu! Mă dor şi mă supără tare cuvintele scrise de dumneavoastră mai jos, că “Limba noastra nu este o limba dacica, iar cultura dacilor nu a reusit sa lase urme palpabile si nici sa ne influenteze cultura nationala.
Cum putem sa ne inventam o alta identitate care nu-si are radacinile nici in limba vorbita, nici in cultura si nici in istorie?”

Nici nu ştiu ce să cred…Sunteţi întradevăr acel pe care l-am cunoscut câţiva ani în urmă ca un mare patriot al neamului, care mereu caută Adevărul?… Cum puteţi afirma, că limba română nu este continuitatea limbii geto-dacilor, dacă şi fiecare elev din şcoală vă va adduce exemple de cuvinte ale celor mai vechi strămoşi ai noştri. Tracii… Citiţi istoria românilor. Că a suferit schimbări, fiind influienţată de alte culturi, da, şi ca rezultat servesc dialectele vorbite in diferite regiuni ale României…Dar noi suntem continuatorii, urmaşii direcţi ai dacilor. Cum poţi să negi acest lucru spunând, că “cultura dacilor nu a reuşit să lase urme palpabile şi nici să ne influienţeze cultura naţională…?!” Nu-mi vine să cred, că aceste cuvinte vă aparţin…. Dar mi-i greu, chiar imposibil să-l pun alături de Igor Dodon şi Victor Stepaniuc pe Mircea Popescu…
Acum o luăm de la începutul articolului.
Deci , idea readucerii numelui Dacia Romaniei reintregite am auzit-o de la Bunelul Ovidiu Creangă, scriitor romăn din Canada, originar din Vărzăreştii nisporenilor, care într-un video-interviu mi-a destăinuit următoarele:
– Dragul meu! Fiindcă astăzi suntem datori să-l pomenim pe unul dintre cel mai buni prieten al nostru romăn, un Dac din talpă şi mare luptător pentru cauza naţională Andrei Vartic, îţi spun, că acel băiat era neobişnuit. Ştii, ce mia spus odată demult? Zice:- D-le Creangă, ştiţi cum vom scăpa de ura naţională, pe care au abătut-o duşmanii asupra noastră? Numai prin reinviere, prin reînvierea Daciei. Să ne unim şi să readucem Dacia acasă!
Iată, d-le Popescu…Credeţi, că Andrei Vartic n-a spus un mare Adevăr? Da! Un Adevăr salvator aş spune…(apropos, este un obiceiveci, care se trage tot de la strămoşii noştri…Când nu-i merge cuiva în viaţă de mic copil, e bolnav tare s-au zic, că e un bluestem rău asupra acelui om, atunci ultima speranţă este pusă in joc, şi anume-schimbarea numelui…)
Oare, România noastră, d-le Popescu, nu se află intr-o situaţie similară?…
Denumirea de Statele Unite ale Daciei îi aparţine subsemnatului, iar Statele Romîne ale Daciei lui Florin Cârlan din New York…
Mai adaug: – Schimbarea denumirii statului de azi va duce la un nou avânt de Speranţă, de Viaţă…Noul va da naştere noului…S-au cum se mai zice la noi: – Noul este bineascunsul Vechi, adică noul este câteodatărenaşterea vechiului… Dar oare numai câteodată? Când vezi că ştiinţa găseşte dovezi ale unor civilizaţii cu mult mai dezvoltate ce au locuit pe pământ…Oare noi nu mergem pe urmele lor? Oare nu renaştem Vechiul?
Vă rog să nu vă supăraţi pe cele scrise de mine. Nu am scris din ură, ci din dragoste de frate de frate rătăcit şi sper, că prin aşa dialoguri… ne vom regăsi numaidecât. Şi vom ajunge la Adevăr!

Iacob Cazacu-Istrati
Canada

La otravit Beria pe Stalin?…

Conferinţa de la Yalta
Winston Churchill, Franklin Delano Roosevelt şi Iosef Stalin la Conferinţa de la Yalta. Conferinţa a avut loc în perioada 4-11 februarie 1945 şi mulţi consideră că aici s-a împărţit lumea după război. Această concluzie a fost confirmată şi de faimosul petec de hârtie pe care erau descrise zonele de influenţă: România: URSS-90%, ceilalţi-10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA)-90%, URSS-10%; Iugoslavia: 50-50%; Ungaria: 50-50%; Bulgaria: URSS-75%, ceilalţi-25%.
Moartea lui Stalin
Moartea lui Stalin, din data de 5 martie 1953, a fost un eveniment de o covârşitoare importanţă nu doar pentru URSS sau pentru ţările socialiste, ci pentru întreaga lume. Ziarele din SUA anunţau pe prima pagină cu litere de-o şchioapă moartea celui care devenise, după 1945, inamicul public numărul 1 al lumii occidentale. Mulţi au sperat că războiul rece se va încheia odată cu moartea lui; acest conflict era însă abia la început. „Când Stalin a venit la putere, Rusia ara pământul cu plugul de lemn. Când el a murit, ţara sa era cea mai mare putere a lumii, întrecută doar de Statele Unite ale Americii” (Winston Churchill). Dacă Stalin ar citi azi cuvintele alese mai sus drept motto, ar fi dat probabil următoarea replică la aprecierea lui Churchill: „Când Churchill a venit la conducerea Imperiului Britanic, ţara sa era atât de mare încât soarele nu apunea niciodată pe teritoriul ei. La moartea sa, în anul 1965, era doar o insulă…”
La 5 Martie s-au împlinit 57 de ani de la decesul fulgerător al lui Stalin, la vila sa de la Kuntsevo. Acesta a fost un prilej pentru istoricii occidentali de a relua dezbaterile privind locul acestuia în istoria lumii. Dacă Petru I este supranumit Petru cel Mare pentru că a făcut din Rusia o putere continentală, cum procedăm cu Stalin care a făcut din URSS o super-putere mondială în cei 29 de ani, cât a fost stăpân absolut la Kremlin? America a avut nevoie de două secole şi de 33 de preşedinţi ca să ajungă la poziţia de lider.
Stalin a avut „nervi de oţel”
În cartea sa „Diplomacy”, istoricul american Henry Kissinger, fost ministru de Externe al SUA, scrie că adevăratul lider al coaliţiei Naţiunilor Unite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-a fost Franklin Roosevelt, cum s-a crezut până acum, ci I.V. Stalin care „a avut nervi de oţel şi a ştiut să aştepte momentul oportun.” Iar Kissinger nu este singurul istoric occidental cu asemenea reconsiderări ale rolului jucat de Stalin pe scena lumii. Este doar unul dintre cei mai influenţi, pentru că în funcţiile de stat pe care le-a avut în guvernele lui Richard Nixon şi Gerald Ford, el a avut acces la informaţii încă inaccesibile celorlalţi cercetători.
Mai citeşte şi:
Colaborarea dintre Stalin şi Hitler exista încă din ianuarie 1933
Fiul lui Stalin, ucis de propriul tată
Un alt cercetător al istoriei Rusiei, Stephen Koch, profesor la Universitatea Columbia dintre New York, a primit în1993 permisiunea preşedintelui Elţîn de a intra în arhiva prezidenţială sovietică, păstrată în fostul apartament al lui Stalin din incinta Kremlinului. Rezultatul acestui acces unic la arhiva prezidenţială a URSS este cartea scrisă de Stephen Koch sub titlul „Double Lives” (Vieţi duble), în care sunt dezvăluite detalii total inedite de­spre Stalin, prezentate în numărul trecut al revistei „Historia”, şi pe care doar le amintim: colaborarea dintre Stalin şi Hitler a început din 1933, incendierea clădirii parlamentului german – „Reichstag”-ul – a fost efectuată de către oamenii Komintern-ului sau sprijinul logistic primit de Stalin de la ofiţerii Gestapo în uciderea mareşalului sovietic Tuhacevski. Cartea a avut un asemenea ecou încât a speriat oamenii de la Kremlin şi nu s-a mai permis de atunci accesul vreunui istoric occidental la arhiva prezidenţială sovietică.
Cum a devenit Stalin „Ţarul Roşu”
În acelaşi grup de cărţi de mare succes despre Stalin, apărute recent cu elemente inedite din studiul arhivelor secrete din Rusia, se situează şi cartea britanicului Simon Sebag Montefiore, intitulată „Stalin-The Court of the Red Tsar” (Curtea Ţarului Roşu), publicată de editura Weidenfeld & Nicolson din Londra.

Autor al mai multor cărţi de succes, S. Sebag Montefiore a muncit şase ani la documentarea acestei cărţi, ani petrecuţi în Rusia de după Gorbaciov, unde s-a întâlnit cu sute de persoane din cercul apropiat lui Stalin (membri de familie, colaboratori, medici, militari din garda de corp, specialişti în arhivele Kremlinului etc.). Simpla lectură a bibliografiei de 11 pagini uimeşte prin ineditul surselor, multe dintre ele nepublicate – între acestea, jurnalul de însemnări al lui Nikolai Iejov, predecesorul lui Beria la conducerea NKVD-ului.

Spre deosebire de biografiile anterioare ale lui Stalin, Sebag Montefiore îl prezintă în detalii pe georgianul Osip Giukashvili ca om, cu defectele şi calităţile sale omeneşti care l-au ajutat să devină Ţarul Roşu. Accesul la membrii familiei lui Stalin era imposibil pentru occidentali înaintea disoluţiei statului sovietic în 1991 şi sub acest aspect cartea lui Sebag Montefiore este o premieră.

Cartea demontează multe dintre miturile şi legendele create pentru a servi cultului lui Stalin. Între acestea poate fi amintit faptul că informaţia potrivit căreia Stalin era un seminarist cvasi-primitiv, complexat şi intimidat de intelectuali ca Lenin sau Troţki, este inexactă. Stalin apare descris ca un autodidact, dotat cu o memorie de invidiat, care citea zilnic peste 500 de pagini, comentate în scris în mod competent pe marginea paginilor citite, iar observaţiile sale demonstrează că erau ale unui intelectual. Un alt detaliu surprins de carte aminteşte că Stalin avea talentul analitic de a sintetiza pe o singură pagină un subiect complex dezbătut în faţa lui de alţii, timp de ore lungi şi de detalii stufoase, într-un rezumat pe care el îl dicta rar şi calm unuia dintre stenografii prezenţi. Martori oculari descriu starea de uimire pe care o provoca Stalin unor intelectuali ca Buharin sau Kamenev, prezenţi la astfel de dezbateri prelungite.

„Translatorul a fost împuşcat“
Stalin a ştiut să extragă de la aliaţii occidentali avantaje maxime în timpul războiului. La conferinţa de la Teheran din 1943, preşedintele SUA Franklin Roosevelt a fost găzduit, spre consternarea lui Churchill, în incinta Ambasadei URSS din capitala Iranului. Motivaţia oficială era că Hitler trimisese în Iran pe Otto Skorzeny cu legendarul lui comando, pentru a-l asasina pe Roosevelt (care aflase până şi codul misiunii germane: „Saltul cel Lung”).

Aparent, Roosevelt a avut mai multă încredere în măsurile de pază ale lui Stalin decât în cele luate de britanici pentru protecţia lui Churchill. Stalin a profitat de această situaţie fără precedent în analele diplomatice şi a avut întrevederi private cu Roosevelt fără participarea lui Churchill, la care cei doi au împărţit lumea. Se poate imagina importanţa celor discutate de cei doi la Teheran după următorul schimb de telegrame descoperite la Casa Albă: „Roosevelt către Stalin: «Domnule Mareşal, după cum ştiţi, sunt în campanie electorală pentru realegerea mea pentru a patra oară ca preşedinte al SUA. Ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva din natura discuţiilor purtate împreună la ambasada URSS din Teheran».

Stalin către Roosevelt: «Domnule Preşedinte: Confirm primirea telegramei Dvs. şi vă comunic măsurile luate aici: stenogramele discuţiilor noastre au fost arse, iar translatorul împuşcat»”. Aceste telegrame au făcut senzaţie în SUA când au fost citite la televiziunea naţională de către jurnalistul David Brinkley.
În pofida propagandei oficiale care-l prezenta pe Stalin drept rus, el a rămas toată viaţa lui un georgian din Osetia. Vorbea în limba georgiană, mânca bucate gătite după reţete din Caucaz şi prefera să bea vinuri uşoare din Georgia natală. A condus personal destinele Georgiei de la Kremlin prin intermediul unor şefi de la Tbilisi, care nu-i ieşeau din cuvânt. S-a implicat personal în toate disputele mărunte de acolo, ducea dorul prietenilor lui şi a trăit ultimii lui opt ani de viaţă, izolat de res­tul lumii într-un microclimat care-i amintea de Georgia natală.

„Succesorul va trebui să fie un rus”
Este inexactă teoria că Stalin ar fi refuzat desemnarea unor succesori la conducerea URSS după moartea sa. La pagina 516, Sebag Montefiore descrie o scenă confirmată de cei care au fost prezenţi: „Mikoian şi Molotov erau consideraţi prea bătrâni pentru a-l succeda pe Stalin. Mikoian la 52 de ani, mult mai tânăr decât Stalin, a considerat acest argument ca fiind prostesc, dar n-a spus nimic. «Succesorul – a spus Stalin – va trebui să fie un rus, nu un caucazian». Molotov rămânea un asemenea candidat, dar Stalin era dezamăgit de el. Apoi Stalin a îndreptat degetul spre faţa lungă a lui Kuznetsov, protejatul lui Jdanov spunând: «Acesta-i omul» pe care-l voia ca să-i succeadă ca Secretar General. Voznesenski urma să-i succeadă ca Prim-Ministru. Mikoian a simţit imediat că declaraţia asta va fi de un mare deserviciu pentru Kuznetsov, gândindu-se la cei care visau în secret să aibă acea funcţie.”

O altă legendă demolată este teoria că Beria a ucis mulţi oameni din proprie iniţiativă, fiindcă erau duşmanii lui sau presupuşi a-i fi duşmani în viitor. Molotov scrie în memoriile sale că Beria tremura de frica lui Stalin şi că nu era decât un funcţionar zelos al ordinelor dictatorului. Mai mult chiar, Molotov recunoaşte că el însuşi a fost coautor al deciziilor de execuţii în masă în perioada terorii staliniste. „Eu nu l-am considerat niciodată pe Beria ca principal răspunzător pentru teroare. Am susţinut întotdeauna că principala răspundere a fost a lui Stalin şi a acelora dintre noi care au aprobat teroarea şi au fost activ implicaţi în ea. Eu am fost totdeauna activ şi am fost în favoarea adoptării acestor măsuri. N-am regretat niciodata şi nu voi regreta vreodată că noi am acţionat foarte dur. Dar greşeli s-au făcut.” (Molotov: „Inside Kremlin Politics”, editura Ivan R. Dee, Chicago, 1993, pag. 339.)

Este inexactă şi informaţia că Stalin l-ar fi dispreţuit pe Churchill pentru tergiversarea deschiderii celui de-al doilea front. „Stalin l-a preferat pe Roosevelt, dar cel mai mult l-a admirat pe Churchill: «Un politician puternic, abil şi ingenios», îşi va aminti Stalin în anul 1950. „În anii războiului, Churchill s-a purtat ca un gentleman şi i-au reuşit multe. El a fost cea mai puternică personalitate a lumii capitaliste.“ („Stalin – The Court of the Red Tsar”, pag. 443.)

Beria: „Eu l-am eliminat”

Circumstanţele exacte ale decesului lui I.V. Stalin au fost dificil de investigat până la dezmembrarea URSS, deoarece accesul la arhive era sever limitat de către autorităţile sovietice. În ultimii ani însă, au fost publicate în Occident noi volume bazate pe o documentare minuţioasă a arhivelor recent deschise la Moscova, cărţi care tratează circumstanţele decesului lui Stalin, din care apar indicii care contrazic versiunea oficială, potrivit căreia Stalin ar fi avut o moarte naturală. Cartea „Stalin – The Court of the Red Tsar” are un capitol final intitulat sugestiv: „Eu l-am eliminat”. Aceste cuvinte le-ar fi spus Beria lui Molotov în ziua de 1 mai 1953. Cei doi ştiau că se aflau pe lista celor pe care Stalin se pregătea să-i ucidă curând.

Iată cum prezintă Sebag Montefiore faptele. În ziua de duminică, 1 martie 1953, Stalin este găsit de personalul de serviciu al vilei din Kuntsevo, căzut pe podea de pe divanul pe care dormise. Deşi conştient, era imobil şi nu putea răspunde întrebărilor slujitorilor speriaţi decât cu un şuierat printre dinţi. Avea paralizată partea dreaptă a corpului şi suferea de afazie. Zăcuse pe podea peste 15 ore. Tremura de frig având pe el doar pantalonii pijamalei. L-au ridicat pe divan şi l-au învelit cu o pătură. Logaciov, comandantul gardienilor, a telefonat lui Ignatiev, şeful său care avea răspunderea chemării medicilor, dar acesta, speriat, a cerut subordonaţilor lui de la vila lui Stalin să-i cheme pe Lavrenti Beria, adjunctul lui Stalin la guvern, şi pe Gheorghi Malenkov, adjunctul lui Stalin la partid. Abia după alte patru ore vor sosi cei doi, care l-au găsit pe dictator adormit sub pătură şi sforăind zgomotos.

Beria l-a admonestat pe Logaciov că provoacă panică şi a ordonat să-l lase pe Stalin să doarmă şi să nu mai telefoneze nimănui. Faptul că alte 12 ore au fost lăsate să treacă fără chemarea medicilor este invocat ca probă că liderii sovietici l-au lăsat pe Stalin fără asistenţă medicală cu scopul de a-l ucide. Ignatiev şi protectorul său, Hruşciov, au fost identificaţi ca fiind la originea deciziei de amânare a chemării medicilor pentru a câştiga timp în protejarea funcţiilor lor în noul guvern în curs de constituire după decesul lui Stalin. Beria este citat în cartea lui Sebag Montefiore că s-a confesat lui Molotov cu următoarele cuvinte: „Eu l-am eliminat! V-am salvat pe toţi!” (pag. 568). Cercetări recente sugerează faptul că probabil vinul lui Stalin de la cina precedentă a fost stropit cu un produs farmaceutic, warfarin, care poate produce o congestie cerebrală (pag. 569).

Aceste afirmaţii se fac pe baza cercetării notiţelor scrise de medici în ziua de 5 martie 1953, la prânz, note care menţionau ca Stalin a vomitat sânge, iar acesta a fost trimis la analize de laborator (unde au fost detectate urme de warfarin). Acest detaliu n-a apărut în raportul final şi a fost probabil omis întrucât putea semnifica otrăvirea lui Stalin. Warfarinul ar fi putut într-adevăr declanşa acea hemoragie suspectă.

Molotov: „Stalin n-a avut o moarte naturală”

Sergo, fiul lui Beria descrie în cartea sa, „Beria, mon père”, publicată de editura pariziană Plon, că a fost martor ocular la următorul porumbel scăpat din gura tatălui său când a văzut că nevasta sa, Nina Beria, a izbucnit în plâns la aflarea morţii lui Stalin: „Tu eşti de-a dreptul nostimă, Nina! Moartea lui ţi-a salvat viaţa! Un an dacă mai rezista, nici un membru al Biroului Politic n-ar fi supravieţuit!” (pag. 348).

În cartea sa de amintiri „Molotov Remembers”, acesta spune textual: „Unii oameni sunt convinşi că Beria l-a ucis pe Stalin. Eu cred cu convingere că această posibilitate nu poate fi exclusă” (pag. 326). Sebag Montefiore spune însă şi numele celui care l-a ajutat pe Beria în acţiunea de suprimare a dictatorului: colonelul Ivan Hrustalev, care era de serviciu în vila lui Stalin în noaptea de 28 februarie spre 1 martie 1953: „«Mă duc să mă culc», i-a spus Stalin lui Hrustalev. «Poţi să dormi şi tu. Nu te voi chema.» Gardienii erau încântaţi: Stalin nu le dăduse niciodată până atunci o noapte de somn. Au încuiat toate uşile” (pag. 565). Se poate concluziona că dacă Stalin a fost eliminat de Beria, rămâne doar de stabilit dacă a făcut-o otrăvindu-l cu warfarin sau, pur şi simplu, lăsându-l fără ajutorul medicilor – ceea ce în final a dus la acelaşi rezultat. Tot Molotov rămâne cel care a rezumat totul într-o propoziţie: „Stalin n-a avut o moarte naturală”.

În încheiere, se poate afirma că după deschiderea arhivelor şi a noilor surse de documentare, Stalin apare mai clar decât oricând, nemaifiind suficient pentru a-l descrie ca o „enigmă”. Ştim acum cum discuta el în mod constant despre el însuşi, adesea cu o uimitoare onestie. A refuzat să poarte Ordinul de Erou al URSS insistând că nu-l merită (Mareşalul Jukov le purta pe toate patru, fiind decorat de patru ori cu titlul de Erou al URSS). Singura decoraţie pe care o purta pe uniformă era cea de Erou al Muncii Socialiste.

Omul Osip Giukashvili, intrat în istorie sub numele conspirativ de Stalin, a fost un politician dotat cu supra-inteligenţă nativă, pentru care rolul său istoric era suprem ca prioritate, un intelectual cu nerv, care citea zilnic ca un maniac, scriind pe marginea paginilor comentarii, ce uimesc şi azi specialiştii în domeniu! Gregar, sociabil şi fin observator de oameni, acest individ singuratic şi profund nefericit şi-a ruinat fiecare legătură de iubire sau prietenie de-a lungul întregii sale vieţi, sacrificând fericirea sa intereselor politice ale zilei şi unui sindrom paranoic vecin cu nebunia.

Vătămat într-o copilărie grea şi anormal de rece în temperament, Stalin a încercat să fie un soţ şi tată iubitor, dar care a otrăvit fiecare izvor emoţional. Acest iubitor de trandafiri şi mimoze credea că soluţia la orice problemă omenească era moartea, fiind obsedat de execuţii. Acest ateu datora totul preoţilor şi interpreta lumea prin conceptul de „păcat” şi „pocăinţă”, fiind însă din tinereţe un marxist fanatic. Şi-a asumat misiunea imperială a ruşilor, dar a rămas toată viaţa un Georgian, aducând la Moscova răzbunările strămoşilor lui gruzini. Succesul lui Stalin în viaţă n-a fost un accident. Un om care şi-a inventat numele, data naşterii, naţionalitatea, educaţia şi întregul lui trecut pentru a schimba istoria în rol de conducător, avea toate şansele de a ajunge la un spital psihiatric. Doar dacă el va adera prin voinţă, noroc şi abilitate la un partid în momentul în care acel partid poate răsturna ordinea lucrurilor. Stalin a fost un asemenea om.

Platforma de lansare a fost partidul bolşevicilor, iar momentul prielnic – prăbuşirea monarhiei Rusiei. Nimeni din cei care au trăit acele vremuri n-a fost mai abil în conspiraţii, intrigi, dogmatism şi duritate în partidul lui Lenin. E greu de găsit o sinteză mai bună între un om şi un partid decât mariajul dintre Stalin şi bolşevism. Surprins de marele interes pentru Stalin şi de succesul internaţional al cărţii sale, Simon Sebag Montefiore s-a dus recent în ţara natală a lui Stalin, s-a împrietenit cu preşedintele Georgiei, Saakashvili, care i-a deschis arhivele şi i-a înlesnit acestui britanic scrierea unei noi biografii despre tinereţea şi anii de transformare a lui Osip Giukashvili în Iosif Stalin. Această nouă carte a apărut în Anglia sub titlul „Stalin, Young” şi o vom prezenta ca recenzie într-un număr viitor al revistei „Historia”.

E timpul marilor decizii

Cred, ca a sosit timpul sa le spunem lucrurilor pe nume si sa nu umblam, vorba ceea, cu mata in sac… E timpul, ca problema identitatii nationale sa dispara de pe arena politica a partidelor de orice orientare din tara ”Fantomas” Republica Moldova. Suntem romani, urmasi ai dacilor! Si, daca unora, alde Dodon li se opreste in rat acest nume, inseamna, ca noi, romanii, existam si mergem pe calea dreapta a unitatii nationale. Dodon este extremist, nu noi, cei 25 de milioane… El trebuie judecat pentru incalcarea art.13 al Constitutiei pe care o iubeste foarte mult si care spune: “ Limba de stat a RM este limba moldoveneasca (romana)” Atat! …Iar organelle de justitie tac!?…Dar si mai rau este, ca nu vad nici o reactie a vre-o unui partid de dreapta, (s-au sunt cu totii statalisti-moldovenisti ca si Dodon?) mai cu seama ma mira Partidul Liberal a lui Mihai Ghimpu. Insa-si domnia sa, pare la moment o pasare cu aripile frante!…
Dar, ma bucur nespus de mult pentru PNL a d. V.Pavlicencu. A efectuat un pas enorm in actiunile si activitatea sa pentru atingerea scopului nostru comun- unitatea neamului! Cititi, cat adevar contin aceste cuvinte: “În pofida sprijinului european, statul nu capătă consistență. Nici factorii vestici, din păcate, încă nu au curajul politic să vadă adevărul curat – Republica Moldova e un stat creat artificial, fără tradiții de statalitate, fără surse de existență, prins în menghina ruso-vestică, fără perspectiva de a le oferi cetățenilor oportunități de dezvoltare și afirmare. Tocmai de aceea, peste un milion din conaționalii noștri au părăsit și continuă să părăsească masiv baștina plecînd în căutarea mijloacelor de supraviețuire.
Dar sa trecem la principal: formarea Consiliului Unirii…
Daca d-na Pavlicenco vede in aceasta numai meritul sau, atunci nu e bine cu totul…Doar atatia oameni au luptat pentru cauza Unirii neamului…incepand cu nesupunerea, miscarea de rezistenta impotriva rusificarii si deznationalizarii Basarabiei…Iar noi sa nu-i onoram dupa merite, prin contributia lor de nepretuit in Miscarea pentru Renasterea nationala si lupta pentru Unire? Primul pe lista Consiliului de Unire ca Membrii de Onoare ai Consiliului trebuie sa fie Gheorghe Ghimpu si Grigore Vieru, Ion si Doina Aldea-Teodorovici din Basarabia, Claudiu Matase si IPS Vasile Tepordei din SUA, V. Marinescu din Montreal…Paul Goma fara de tara…
Ca membri in actiune in capul listei trebuie sa fie Dr. Nicolae Dima si Andrei Lupan din SUA; Nicolae Dabija si Vasile Soimaru din Basarabia; Alexandru Tomescu si preotul Dumitru Ichim din Canada si nicidecum sa-i ocolim pe urmatorii, care stau cot la cot cu cei mai sus numiti in lupta pentru reintregirea neamului: Florin Carlan si Romulus Ionita din New York, Ovidiu Creanga si Iacob Cazacu-Istrati, Alexandru Mursa si Alexandru Revencu din Toronto, Victor Onofrei din Montreal si multi altii…
Consiliul Unirii, care a fost creat zilele acestea, se dovedeste a fi o necessitate. Bazele lui nu au fost puse astazi…Baza e demult pusa, doar ca trebuia pornita pe calea fireasca a dezvoltarii…Ii lipsea o scanteie…Si i-a a aparut! Unde? In Canada, la Hamilton, la Campul Romanesc, la traditionala Saptamana a Culturii Romanilor din iulie 2011. Inca in martie 2012 subsemnatul a lansat ideia formarii unui Consiliu Coordonator (al Unirii) al Romanilor de Pretutindeni (in locul Consiliului Mondial al Romanilor a dl.Neculae Popa si Mircea Popescu, care au recunoscut, ca acest Consiliu si-a incheiat activitatea. In luna iulie, in cadrul Saptamanii Culturale, la care au participat personalitati, membri ai asociatiilor si societatilor romanilor din mai multe state, problema susnumita a fost hotarata prin fondarea “Worldwide Rumanian Forum”. Acesta nu este Forumul Romanilor de Pretutindeni a Departamentului Guvernului Romaniei, care sa joace dupa cum canta partidele guvernarii…ci este “…organizatie nonguvernamentala, civica, de cultura si drept”. Avand scop protejarea si promovarea valorilor noastre national-culturale, lupta pentru identitatea si unitatea nationala. Scopul final- Unirea! Cititi extrasul din Comunicatul de presa si lista Consiliului Coordonator ales la 15 iulie 2012 la Hamilton:
- În cadrul Săptămânii Internaţionale de Cultură, care s-a desfăşurat între 11 şi 16 iulie 2011 la Câmpul Românesc (Ontario, Canada), reprezentanţii comunităţilor româneşti, au vazut necesitatea solidarităţii românilor, a creării unui cadru de coordonare a acţiunilor asociaţiilor româneşti, a reactivării unor comu¬nităţi anterior importante, a actualizării legăturilor dintre acestea şi crearea unui centru de consolidare şi orchestrare a activităţilor comune ale asociaţiilor româneşti.
“Avem valori comune, sărbători comune, dureri comu¬ne, rădăcini comune, doruri comune, s-a vorbit în cadrul dezbaterilor cu acest subiect. E important să ne ştim îm¬preună, românii din întreaga lume, chiar aflându-ne departe unii de alţii. Fiind împreună cu fraţii şi consângenii lor din diaspora, românii din România, Basarabia, Bucovina, ţinu¬tul Herţa, Transnistria îşi sporesc şansele lor pentru dreptate şi libertate, pentru Unire”.
Pornind de la cele expuse mai sus, participanţii la mani¬festările Săptămânii Internaţionale de Cultură de la Câmpul Românesc au decis să creeze Forumul Românilor de Pretu¬tindeni –“Worldwide Romanian Forum”., asociaţie nonguver¬namentală, cu un Comitet de Conducere din care fac parte importante personalităţi ale comunităţilor româneşti: Florin Cârlan (New York), Ovidiu Creangă (Toronto), Lia Po¬povici (Toronto), Dumitru Răchitan (Hamilton), părintele Dumitru Ichim (Kitchener), Iacob Cazacu-Istrati (Toronto), Alexandru Goţea (New York), Romulus Ioniţă (New York), Nicolae Dabija (Republica Moldova), Puiu Dumitru Popes¬cu (Toronto), Liviu Cananău (Kitchener), Ilie Vasilev (Que¬bec), Doru-Cioată (Toronto), Alexandru Mursa (Toronto), George Filip (Montreal), Mircea Popescu, Ionel Gheorghi¬na (Hamilton), Ştefan Străjeri (Detroit, SUA), Alexandru Tomescu (Toronto), Virgil Păun (Târgovişte, România), Sanda Devis (Burliington), Octavian Melenciuc (Toronto), Nicolae Dima (New York), Mircea Pânzaru (Ottawa), Alex Cetăţeanu (Montreal), Vic¬tor Căpăţină (Toronto), Marian Costache (Hamilton).
La o primă şedinţă a Comitetului de Conducere a noii asociaţii mondiale româneşti, preşedinte al Forumului Româ¬nilor de Pretutindeni, cu sediul la Câmpul Românesc (On-tario, Canada), a fost ales dl Nicolae Dabija, iar dnii Liviu Cananău şi Iacob Cazacu-Istrati – vicepreşedinţi.
• 15 iulie 2011, Câmpul Românesc, Canada
•
• „Worldwide Romanian Forum” (Forumul Romanilor de Pretutindeni) a fost fondat în iulie 2011 la Saptămâna Culturală a Românilor, la Hamilton, la baza Asociaţiei ” Câmpul Românesc”( preşedinte Dumitru Răchitan), a Forului Democrat al Românilor din Moldova(FDRM) (preşedinte Nicolae Dabija), a Fundaţiei “Grigore Vieru” din New York, SUA, (preşedinte Florin Cârlan), Asociatiei „Muntele Maslinilor” din Kitchener, (pres. Dumitru Ichim), Asociatiei “Moldova-Canada Linc”, copreşedinte Lia Popovici şi altor asociaţii şi societăţi…(Citiţi ziarul “Curentul Internaţional”, N8 (www.curentul.net), articolul “În Canada la Câmpul Românesc” de acad. Nicolae Dabija, cât şi Comunicatul de Presă din acelaş număr, pagina 5). Au fost publicate în majoitatea ziarelor şi revistelor din lumea română…
Acum se iscă întrebarea: de unde s-a luat acel numit Forumul Românilor de Pretutindeni de pe lângă Departamentul Românilor de Pretutindeni la mijlocul lunii septembrie?! Ori s-a procedat aşa, pentru a se bloca calea adevăratului Forum, fondat în iulie? Obiectivele acestui Departament este de a tine in maini si pe romanii de peste hotare, adica sa nu le scape din haturi cu totul…
Iata ce scrie multstimatul nostru unionist Mircea Popescu, fost Presedinte al CMR, referitor la fondare a Consiliului Coordonator (de Unire) a “Worldwide Rumanian Forum” : “Domnule Dabija, Va multumesc pentru cuvintele de apreciere, personal considerand insa ca actiunile si pozitiile mele sunt normale pentru orice roman.Regret si eu ca n-am fost la Campul Romanesc, dar n-am stiut nimic despre acel eveniment. Poate pe viitor, cine stie …Am citit cele doua mesaje cu atentie, deoarece ar putea deveni nuclee ale unui document programatic al Forumului. Cred, ca punand cap la cap experientele pe care le avem fiecare, vom putea crea cel putin o formatiune care prin principiile si scopurile propuse sa reuseasca sa-i atraga pe romani. Am inteles ca lucrati la un statut si poate veti gasi unele idei utile in fostul statut al CMR, sau in cel al Congresului Mondial Roman (pe care l-am defiintat anul acesta).
Cateva pareri personale: – Cred ca denumirea Forumului ar trebui redusa la vreo trei cuvinte, pentruca initialele sa fie usor de memorat, de exemplu Forumul Romanilor de Pretutindeni (FRP).
- Legat de declaratia FDRM, poate ar trebui asumata de FRP ca document integral, dar al FDRM, si considerat ca fiind unul dintre documentele care au stat la baza principiilor de constituire ale FRP alaturi de alte documente.
- Forumul ar trebui, poate, sa devina un izvor de idei, de actiuni si mai ales un formator de constiinta nationala, implicit un important catalizator al actiunilor privind unitatea nationala, deci un element de referinta.
- Cum actiunile societatii civile trebuie fructificate prin rezultate politice, o importanta latura a activitatii Forumului ar trebui sa o constituie promovarea unor candidati proprii in Parlamentul Romaniei (si chiar in cel de la Chisinau). Iar aici trebuie influentat si presat actualul politic pentru a modifica Legea Electorala.
Legat de persoana mea as vrea sa fac clare unele detalii, deoarece am inteles ca suntem colegi in Comitetul Forumului.
Am condus CMR-ul vreo 5 ani, dupa care, odata cu alegerile din 2004, am fost supus presiunii de a transforma organizatia intr-un instrument de suport al lui Basescu si partidului acestuia. Nu-i un secret ca Nicu Popa a fost principalul “pion” al Bucurestiului care m-a determinat sa renunt la CMR in Februarie 2005.
In speranta ca va pot fi de folos,
Mircea Popescu
Sa nu uitam ca la aceasta miscare au aderat romani din intreaga lume, nu numai din Basarabia, deoarece problema reintregirii Romaniei este o problema a tuturor romanilor.
Aceasta lupta pentru Unire este a intregului neam romanesc, nu a unui grup.
De aceea, “Worldwide Romanian Forum” (Forumul Romanilor de Pretutindeni), ca organizatie de baza a Miscarii Unioniste din intreaga lume cere, ca in recent fondatul Consiliu al Unirii, FRP (“Worldwide Romanian Forum”) sa fie recunoscut ca unul din membrii fondatori al Consiliului Uniririi si inscrisi ca Membri ai Consiliului de Unire urmatoarele persoane:
Florin Cârlan (New York), Ovidiu Creangă (Toronto), Dumitru Răchitan (Hamilton), părintele Dumitru Ichim (Kitchener), Iacob Cazacu-Istrati (Toronto), Alexandru Goţea (New York), Romulus Ioniţă (New York), Nicolae Dabija (Republica Moldova), Liviu Cananău (Kitchener), Ilie Vasilev (Que¬bec), Doru-Cioată (Toronto), Alexandru Mursa (Toronto), George Filip (Montreal), Mircea Popescu, Ionel Gheorghi¬na (Hamilton), Ştefan Străjeri (Detroit, SUA), Alexandru Tomescu (Toronto), Virgil Păun (Târgovişte, România), Sanda Devis (Burliington), Octavian Melenciuc (Toronto), Nicolae Dima (SUA),Alexandru Revencu, (Toronto), Victor ia Sarban (Edmonton, Canada), Victor Cazacu (Toronto), Victor Onofrei(Montreal), Mircea Pânzaru (Ottawa), Alex Cetăţeanu (Montreal), Vic¬tor Căpăţină (Toronto), Marian Costache (Hamilton).

Iacob Cazacu-istrati
Prim -Vicepresedinte al “Worldwide Romanian Forum”
Florin Carlan
Vicepresedinte al “Worldwide Romanian Forum”

ADRESARE!!!

Domnule Traian Basescu, Presedinte al Romaniei,
Domnule Mihai-Razvan Ungureanu, Prim-Ministru al Romaniei,
Domnule Titus Corlatean, Presedinte al Comisiei de Politica Externa a Senatuilui,
Domnule Viorel Badea, Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni a Senatului Romaniei,
Domnule Eugen Tomac, Secretar de Stat al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni,
Abia nascut, Consiliul Unirii, miscare populara a romanilor de pretutindeni, care-si propune sa readuca in memoria colectiva a romanilor, dar si a comunitatii internationale, tragedia poporului roman, nevoit sa traiasca separat in doua tari, ca urmare a odiosului Pact hitleristo-sovietic, numit Pactul Ribbentrop-Molotov, este atacat de la cel mai inalt nivel al administratiei de la Chisinau prin iesirea extrem de dura a lui Marian Lupu, presedintele interimar al statului: ”Nu pot accepta asemenea tendințe. Am spus-o de mai multe ori, eu susțin păstrarea statalității R.Moldova. Consider că statul R. Moldova nu este un proiect temporal. Nu susțin și nu voi susține proiectul de Unire nici în calitate de președinte al PD, nici în cel de președinte al Parlamentului, nici în cel de președinte interimar al statului și nici măcar în cel de cetățean. Ba mai mult, voi folosi statutul meu pentru a combate această idee .” Domnia sa declara ca VA COMBATE, nu numai Consiliul Unirii, ci si IDEEA, folosindu-si STATUTUL de inalt functionar al Republicii Moldova. S-a ajuns la o intoarcere in timp, cand presedintele interimar de la Chisinau ataca deschis o IDEE care nu-i convine, in cel mai desavarsit spirit totalitar. Si, ca urmare a acestei pozitii care incita la ura, au aparut in mediile antiromanesti din Basarabia cereri exprese “ale cetatenilor indignati”, prin care se cere explicit: “in puscarie cu tot Consiliul Unirii, pentru ca ei vor sa distruga independenta si suveranitatea”. Prevazand asemenea reactii, in articolul “Romania avertizeaza”, de pe blogul http://mipopescu.wordpress.com, spuneam: ”In acelasi timp, fortele politice de la Chisinau care spera sa ajunga la putere promovand un discurs anti-romaneasc, prin care incita la atitudini profund daunatoare in relatiile normale dintre frati, la fel ca si politicienii puterii care prefera sa promoveze si sa mentina diviziunea anormala a societatii romanesti basarabene, trebuie sa inteleaga faptul ca se pot gasi in situatia de a se auto-izola sau de a fi izolati, indiferent de evolutia politica interna din Basarabia.”
In Serbia, este atacata identitatea romanilor, iar Romania a gasit mijlocul corect de a amenda acest derapaj de la conduita civilizata si europeana pe care trebuie sa o adopte un stat care doreste sa devina membru al Uniunii Europene.

Consider ca si in cazul Chisinaului, Comisia de Politica Externa a Senatului Romaniei trebuie sa sesizeze atitudinea oficiala a inaltului demnitar de la Chisinau, pentru a propune masuri adecvate.

In acelasi timp, cu ocazia primei intalniri de la Iasi dintre Guvernele de la Bucuresti si Chisinau, solicit domnului Mihai-Razvan Ungureanu, Primul Ministru al Romaniei, sa abordeze problema semnalata si sa adreseze o interpelare in acest sens omologului sau, Vlad Filat.

Sper ca autoritatile romane sa nu cada in capcana unei politici duplicitare prin evitarea unor pozitii ferme asupra acestui subiect ce reprezinta o recrudescenta a politicii anti-romanesti a Chisinaului.

Mircea POPESCU, Consilier Onorific al Presedintelui Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei, Membru al Consiliului Unirii

California, 1 Martie 2012