Început de an sau sfârşit de răbdare?

Boala unor lideri aflaţi prea de mult la putere este, cred egoismul vicios. Şi cu cât e mai sus poziţia, cu atât mai mare este egoismul şi ambiţia, invidia și fățărnicia, nemaivorbind de minciună, tradiţional aflată în vârful piramidei politicii noastre naţionale.
Pentru un om normal, ceea, ce se petrece astazi în societatea noastră este o enigmă. De ce? Pentru, că acest cetăţean de rând nu înțelege ce se petrece pe cele două maluri de Prut odată ce lucrurile nu merg pe calea, care ar trebui să meargă: calea înțelegerii și bunăvoinței, calea binelui pentru poporul român, care am impresia este pornit pe calea dispariției, mai cu seamă în Basarabia.
Se petrece ceva anormal pentru un om cu raţiune, care să poată percepe, să poată găsi un strop de normalitate în acel ghiveci atât olfactiv, cât și auditiv, cules atât din mass media, mai cu seamă din gurile flămânde de tot felul de bârfe și minciuni, de limbile bătute de mâncărime scărpinoasă ale marilor politicieni și conducători de Țară și de o bucățică din Țară.
Este oare normal, ca așchia aceasta de pământ, înstrăinată de mamă, azi independentă de jure, dar dependentă de sărăcie și vasală străinului de facto să fie populată de un popor care nu are identitate? (s-au nu dorește să și-o recunoască?)
Nu e normal! Mai cu seamă, când și străinii recunosc, că suntem români de o Țară și un grai, adică, dintr-o Țară- mamă și un Tată- grai…
Este normal oare, că un John Onoje din Siera Leone africană cunoaște istoria noastră adevărată mai bine ca baștinașii? Nu! Iar noi? Ce facem noi?
Noi “aparţinem tuturor veneticilor, ca naţiune, numai nouă înşine, nu, şi-am lăsat acest blestem peste noi ca o voluptate”, scrie Maria Diana Popescu de la revista „Agero”, Ștuttgart.
Oare n-are dreptate?

Este normal ceea, ce se petrece în româniile noastre la capitolul pro-unire? Conform surselor Romanian Global News Serviciul de Informații și Securitate de la Chisinău a reluat activitățile de anihilare și destabilizare a organizațiilor civice și partidelor politice care susţin reunirea Basarabiei cu Romania.
Pe lângă urmarirea și compromiterea liderilor organizațiilor de pe teritoriul R. Moldova, care susțin reunirea celor două state românești, SIS-ul desfăşoară puternice acțiuni operativ –informative pe teritoriul României, în cadrul organizațiilor studenților basarabeni, dar și creând acțiuni de lobby în cadrul formațiunilor politice din România, în defavoarea ideii de reunire a celor două state româneşti.
În acest scop SIS-ul racolează absolvenți ai universităților româneşti și studenți bursieri ai statului roman, pe care îi va coordona în preluarea a cât mai multe din organizațiile studenților basarabeni din Romania, urmând ca aceștia să blocheze aderarea respectivelor organizații la mișcarile pro-unire. Presa online a mediului studențesc basarabean este deasemenea vizată.
Sursele Romanian Global News precizează, că secțiunea din SIS care se ocupă de această problemă este incadrată cu ofițeri, ce au legaturi strânse cu agenți FSB și SVR din Ambasada Rusiei la Chisinău.

Este o situaţie normală pentru un stat independent, democratic, adică normal precum este Republica Moldova? Nu cred!
Atunci, când oficiali ruși în persoana lui Valeri Cuzmin, ambasadorul Rusiei în RM, patriarhul bisericii ortodoxe ruse Kiril, Vladimir Jirinovschi, președintele Partidului Liberal din Rusia, care pe toate căile și metodele ne intimidează, ne agresează prin diferite amenințări și minciuni…Exemplu ne servesc cuvintele agresive ale lui V.Jirinovschi, spuse la adresa RM la o emisiune televizată, că ceea ce s-a petrecut în Japonia – Țsunami, se va petrece și în Moldova, și în Georgia, dacă ..
Sireaca Basarabie… Oare e normal ce se petrece pe acest pământ?l Nu! Nu va fi normal atâta timp, cît guvernul de pe Bâc se va purta cu supunere față de ruși, ca vasal…chiar și când rușii îi ucid copiii (cazul Pîrîta). Și drept a spus cineva, că guvernanții noștri nici nu se supără pe ruși… Lor nu le încurcă armatele ruse, aflate ilegal pe teritoriul său, ci ”piatra lui Ghimpu” din Piața Marii Adunări Naționale…
Este normal ceia, ce se întâmplă la aliniatul ”evenimentelor din primăvara anului 2009” de la Chișinău? Au trecut doi ani de la așa numita cădere a comuniştilor de la putere, dar aproape totul continuă să meargă pe vechi și mai spre rău… României nici până azi nu i s-au retras învinuirile, că ar fi implicată în evenimentele din primăvara anului 2009 de la Chişinău, aduse de comuniști…
Nu este normal. Guvernarea actuală n-a făcut mai nimic pentru scoaterea adevărului la iveală și condamnarea adevăraților călăi…
Scriu despre normalitatea lucrurilor ce s-au petrecut pe parcursul anului 2011 în societatea noastră basarabeană și a paradoxurilor ei…Nu mi-am pus scopul să critic actuala guvernare…dar critica vine de la sine… Este normală reacția Chișinăului referitor la evenimentele de la Hadji – Curda? Eveniment istoric pentru românii din bugeac… În satul Hagi-Curda, regiunea Odesa, a fost sfințită pe 16 iulie biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” aparținând Mitropoliei Basarabiei. ”Momente neplăcute au avut loc… La vama Reni, unde două autocare cu studenți, profesori și reprezentanți ai ONG-urilor din România au fost reținuţi peste şase ore de vameșii ucraineni, interzicându-li-se participarea la sfințirea bisericii. Studenților li s-au cerut de trei ori pașapoartele pentru a fi verificate. Li s-a invocat lipsa electricității. Erau ba scoși afară, ba rugați să intre înapoi în autocar, iar în acest timp erau fotografiați de vameși. Circa 100 de români nu au reușit să participe la slujba de sfințire a bisericii românești. Iar datele de mai jos vorbesc ceva dureros…17 iunie 2003 – enoriașii bisericii au fost bătuţi; 21 iulie 2003 – preotul a fost legat de o mașină şi amenințat că va fi târât până va muri; 6 iulie 2004 – ușa bisericii a fost spartă, mobilierul a fost distrus, icoanele și podeaua au fost stropite cu motorină, iar mașina părintelui Cristea incendiată; 9 mai 2005 – li s-a interzis enoriașilor să intre în cimitir, iar preotul a fost bătut; 9 aprilie 2006 – preotul a fost bătut de mai multe persoane neidentificate în gara din orașul Ismail.”(Jurnal de Chișinău, 22 iulie 2011) Nu este normal or, autoritățile noastre nu au întreprins nimic pentru a preveni fărădelegile…pentru a apăra drepturile românilor din Bugeac!? (așa cum o face Guvernul Moscovei pentru apărarea etniei ruse din alte state!) Nimic n-a făcut… Și nici Guvernul României care trebuie să poartă răspundere în fața îstoriei pentru orice român, fie din țară ori aflat după hotare; plecat de voie bună ori silit de împrejurări; fugărit de sistemul de conducere ori abandonat ca basarabeanul…
Dar, altfel cum să definezi acțiunile lor, decât spectacole?! Și cel mai… spectacol este alegerea președintelui RM, care nu știu câte antracte va avea şi în anul 2012… Trupa ”de forte” a anului este a lui Diacov în frunte cu ”cel mai mândru ciobănel”, Marian Lupu, care după mine a jucat nu cum era de așteptat, dar mai cinstit, mai cu onoare… De fapt , mă bucur pentru Marian Lupu, că după ruptura cu pcrm are o poziție fermă în activitate, conform acordului AIE, ceea, ce nu pot spune de trupa lui Vlad Filat. A jucat spectacole nenumărate, dar…știți, bîntuie o vorbă proaspătă printre ”oamenii bătrâni și înțelepți” din Republica Moldova: ”Dacă noi nu înțelegem aproape nimic din vorbele frumos țesute ale lui Marian Lupu, apoi în acțiunile și ideile din spectacolele lui Vlad Filat nici atâta nu înțelegem, așa cum n-am înțeles nimic din spectacolele lui Iurie Roșca”. Este normal? Nu!
Unica trupă, care joacă interesul național este trupa lui Mihai Ghimpu, care merită numele de trupă politică. Nu sunt membru Partidului Liberal, dar îl simpatizez pentru, că este unul dintre partidele, care este mai aproape de inima și sufletul meu, după cum și trupa Vitaliei Pavlicencu, care, dacă s-ar uni cu trupa lui Mihai Ghimpu ar forma un partid puternic, ce ar putea deveni o forță prima în viitoarele alegeri parlamentare. „Dacă Alianța pentru Integrare Europeană moare, peste patru ani, Partidul Liberal va veni la putere cu Dorin Chirtoacă și va duce până la bun sfârșit proiectul pe care l-am asumat. Ce nu ar face Moscova sau colegii noștri, oricum noi vom duce lucrurile până la capăt”, a declarat M. Ghimpu…Eu cred în spusele lui așa, cum cred și în Dorin Chirtoacă, viitorul Președinte al României întregite. Dar, ”tactica reunirii” prin integrarea în UE este falsă, deoarece Republica de dincoace de Prut nu va fi integrată niciodată în UE de una singură. Uniunea Europeană și-a închis porțile pentru foarte mulți ani. Singura soluție este integrarea în UE ca parte a României”, spune publicistul Mircea Popescu…
Perspectiva europeană a Republicii Moldova ori perspectiva în cadrul Parteneriatului Estic (PaE) care, se crede, este mai aproape sufletului nostru? Cred, că trebuie să avem dicernământ. A sosit timpul să alegem mama adevărată, ca să nu pățim ca cel, ce sugea la două…
2011 a fost un an…care ne-a adus ceva, dar cred că nimic bun… Ce să așteptăm de la anul, care a început din prima zi cu surprise tragice?! Oare câtă răbdare mai are acest popor?! Este normal să mai rabde?
PS. Pe valurile lumii, ca și pe valurile mării nu plutesc decât cei, ce știu să inoate…
Iacob Cazacu-Istrati

7 ani de-acasă contează mai mult decât cea mai avansată şcoală din lume…

Victor Onofrei s-a născut în 1975 la Chişinău, într-o familie de intelectuali, dar de la vârsta de 19 zile (după decesul mamei) şi până la 14 ani a trăit cu bunica, Lucheria Tanasevschi, la Şoldăneşti.

Şi-a făcut studiile la Colegiul Tehnic Agricol din Soroca, apoi la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. a activat în calitate de electrician la combinatul de cereale din Şoldăneşti; lector universitar, avocat. În 2002 fondează asociaţia obştească de protecţie a drepturilor acţionarilor «Legal Expert».

În 2009 emigrează în Canada, unde este angajat contabil la compania «Kolossal Technologies» din Montréal.Îşi aprofundează cunoştinţele în domeniul contabilităţii la o şcoală de comerţ din Montréal,Canada, iar în 2009 se înscrie la Universitatea HEC din Montréal la specialitatea «Gestionare şi management de întreprinderi”.

Din 2011 este şef al departamentului Contabilitate şi Tehnologii Informaţionale a Companiei imobiliare LIAG.

1. Dle Victor Onofrei, ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea “acasă”?

- Acolo unde te aşteaptă oamenii dragi, unde se aud copiii jucându-se pe sub mese, unde răsună limba română şi se spun poveştile lui Ion Creangă.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

- Bunica mea, Olga Tanasevschi.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

- Am fost crescut de bunei. Bunica toată viaţa a lucrat în şcoală, în diferite funcţii, inclusiv şi cea de director. Bunelul a muncit la baza de produse petroliere, iar după naşterea mea – la brutărie, unde veneam des şi eu.

4. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească?

- Orice clipă petrecută în exteriorul casei, aerul curat şi grădinăritul pe care-l practic şi aici, în Canada, îmi trezesc sentimente puternice şi-mi amintesc de baştina mea.

5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

- Pe lângă patrimoniul ruinat şi furat, se distruge şi spiritul unui popor atât de puternic altădată. Se vede că aşa suntem noi, că suntem capabili să ne păstrăm identitatea numai când suntem înconjuraţi de duşmani şi când ne confruntăm cu multe greutăţi. În perioada când ne-a fost bine în ţara noastră, am făcut doar ce-i mai rău pentru neam şi ţară. Mediocritatea a venit la putere în Moldova. Nu avem nişte repere de bază concrete, proprii unei societăţi care tinde spre o dezvoltare durabilă.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

- Poporul şi muncitorii de rând, care au creat şi au dezvoltat toate lucrurile frumoase şi talentate. Un loc aparte cred că îl merită UNII profesori care au ştiut să transmită elevilor dragostea de ţară şi de neam.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

- Am fost şef de grupă la Universitate, „candidat independent” la colegiu şi responsabil de plante şi prezervarea naturii la şcoală.

8. Ce Vă mai leagă de baştină?

- Amintirile şi mormintele buneilor şi cel al mamei mele.

9. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră?

- Să fie simplu la suflet şi înţelept în fapte.

10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider?

- Da.

11. Cine şi când V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi?

- Oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor. De la fiecare am învăţat câte ceva. Nu pot să împart viaţa mea în bucăţi separate. Sunt toate strâns legate una de alta.

12. Cum s-a întâmplat că până la urmă aţi devenit jurist?

- A fost o întâmplare care, vorba ceea, a adus multe după sine.

13. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi juristul Onofrei?

- Cu faptul că Dumnezeu mi-a oferit posibilitatea să ţin lecţii în faţa numeroşilor studenţi de la Universitatea de Stat din Moldova. Consider că le-am transmis o bună parte din valorile pe care am reuşit să le acumulez şi cu care trăiesc.

14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, istoriei R.Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

- Puterea îi aparţine poporului: acesta este un principiu de bază al democraţiei şi cred că doar POPORUL treaz la minte poate pune capăt acestui litigiu. Locuitorii provinciei Quebec din Canada nu discută despre limba pe care o vorbesc. Toţi ştiu că este limba franceză şi punctum. Provincia Québec este de 30 de ori mai mare decât RM, dar nimeni nu se gândeşte să-şi renumească limba. Dimpotrivă, a fost creat un organism de Stat care se ocupă de protecţia limbii franceze.

15.Care sunt principiile de viaţă ale dlui Onofrei, peste care nu se poate trece în nici un caz?

- 7 ani de-acasă contează mai mult decât cea mai avansată şcoală din lume…

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

- Nu pot zice „des”, dar au fost asemenea cazuri.

17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?

- Am avut destule ca să mă readucă la principiile mele interne de bună educaţie.

18. Ce dorinţă neîmplinită aveţi?

- Să fac un tur în jurul lumii. Mereu am avut o dorinţă neogoită de-a călători şi de-a cunoaşte cât mai multe ţări şi moduri de viaţă.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica guvernanţilor din R.Moldova din ultimul deceniu?

- În RM nu există o politică concretă de stat deja vre-o 20 de ani. Sunt doar nişte încercări ale celor care ajung la guvernare de a-şi proteja interesele personale şi averile agonisite în perioada „restructurării”.

20. Dacă Cel de Sus V-ar oferi fericita ocazie să trăiţi din nou cel mai notoriu eveniment din viaţa Dvs., care ar fi acesta?

- Aş dori să fiu prezent la naşterea fiului meu, Adrian. Momentul pe care l-am ratat din cauza formalităţilor şi birocraţiei ambasadei canadiene.

21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi pământeni?

- Când am lucrat la Universitatea de Stat din Moldova mă întâlneam câte odata cu Ion Ţurcanu, de baştină din Şoldăneşti. Aici, în Montréal, poate şi sunt pământeni, dar eu încă nu-i cunosc.

22. Care circumstanţe au jucat hotărâtor în formarea cuplului Onofrei?

- Atracţia firească a unei femei faţă de un bărbat şi viceversa. Decisivă a fost şi dorinţa de-a avea copii sănatoşi şi dezvoltaţi.

23. Dacă ar fi să vă reduceţi viaţa la un argument, care ar fi acesta?

- Din toate formele de existenţă ne-a fost dăruită cea mai extraordinară: de a ne naşte oameni şi de-a avea sentimente.

24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber?

- Călătorind, jocuri în exterior, grădinărit, comunic foarte mult cu ai mei, copiii fiind în afara casei.

25. Cine-i omul care, credeţi, Vă cunoaşte cel mai bine?

- Nici măcar eu nu mă cunosc pe deplin. Se spune că doar Dumnezeu ne ştie şi ne vede toate adâncurile sufletului.

26. În casa familiei Dvs. care bucate şi băuturi sunt cele preferate?

- Bucatele noastre naţionale gătite după reţete rămase de la părinţi şi bunei. Experimentăm foarte mult în bucătărie şi încercăm şi bucatele altor popoare.

27. Povestiţi câteva momente cruciale din cariera Dvs.

- În anul III la facultatea de drept au fost careva evenimente care mă impuneau să trec la secţia fără frecvenţă. Sunt mândru că am rezistat tentaţiei şi n-am făcut acest pas, lucru care mi-a determinat apoi cariera.

28. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R.Moldova că să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană?

- Cel putin 20. De fapt problema nu este în R. Moldova, dar în oamenii care o populează. Dacă TOATĂ sau majoritatea lumii ar fi pe deplin conştientă ce fel de schimbări trebuie de făcut şi ce stil de viaţă trebuie de ales – în 2-3 ani am putea chiar depăşi unele ţări din UE.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?

- Acest obiectiv ar fi real numai prin renunţarea totală şi definitivă la acest teritoriu, care din punct de vedere istoric nu a aparţinut niciodată Basarabiei. Da, ştiu că avem rude şi prieteni acolo, că sunt şi ei patrioţi, însă nu mai putem trage în spate acest „cadavru” care ne face şi pe noi să pierdem puterile şi să „murim” până la urmă.

30. Ce a-ţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂNTUL-ui, tuturor băştinaşilor, dar şi cititorilor din regiunea Orhei?

- Vă iubesc pe toţi ca pe nişte rude apropiate. Un poet român a spus: „vă iubesc pe fiecare în parte, dar vă urăsc pe toţi împreună”. Ăsta este paradoxul de bază al naţiei noastre: când vii la om în ospeţie – nu găseşti persoană mai bună şi om mai gospodar. Însă când vine vremea să ne unim ca să facem un lucru împreună – tragem toţi în părţi diferite şi se rupe bucata de belşug pe care ar trebui s-o tragem în ograda noastră comună.

Pentru conformitate, Ion Cernei