7 ani de-acasă contează mai mult decât cea mai avansată şcoală din lume…

Victor Onofrei s-a născut în 1975 la Chişinău, într-o familie de intelectuali, dar de la vârsta de 19 zile (după decesul mamei) şi până la 14 ani a trăit cu bunica, Lucheria Tanasevschi, la Şoldăneşti.

Şi-a făcut studiile la Colegiul Tehnic Agricol din Soroca, apoi la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. a activat în calitate de electrician la combinatul de cereale din Şoldăneşti; lector universitar, avocat. În 2002 fondează asociaţia obştească de protecţie a drepturilor acţionarilor «Legal Expert».

În 2009 emigrează în Canada, unde este angajat contabil la compania «Kolossal Technologies» din Montréal.Îşi aprofundează cunoştinţele în domeniul contabilităţii la o şcoală de comerţ din Montréal,Canada, iar în 2009 se înscrie la Universitatea HEC din Montréal la specialitatea «Gestionare şi management de întreprinderi”.

Din 2011 este şef al departamentului Contabilitate şi Tehnologii Informaţionale a Companiei imobiliare LIAG.

1. Dle Victor Onofrei, ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea “acasă”?

- Acolo unde te aşteaptă oamenii dragi, unde se aud copiii jucându-se pe sub mese, unde răsună limba română şi se spun poveştile lui Ion Creangă.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

- Bunica mea, Olga Tanasevschi.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

- Am fost crescut de bunei. Bunica toată viaţa a lucrat în şcoală, în diferite funcţii, inclusiv şi cea de director. Bunelul a muncit la baza de produse petroliere, iar după naşterea mea – la brutărie, unde veneam des şi eu.

4. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească?

- Orice clipă petrecută în exteriorul casei, aerul curat şi grădinăritul pe care-l practic şi aici, în Canada, îmi trezesc sentimente puternice şi-mi amintesc de baştina mea.

5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

- Pe lângă patrimoniul ruinat şi furat, se distruge şi spiritul unui popor atât de puternic altădată. Se vede că aşa suntem noi, că suntem capabili să ne păstrăm identitatea numai când suntem înconjuraţi de duşmani şi când ne confruntăm cu multe greutăţi. În perioada când ne-a fost bine în ţara noastră, am făcut doar ce-i mai rău pentru neam şi ţară. Mediocritatea a venit la putere în Moldova. Nu avem nişte repere de bază concrete, proprii unei societăţi care tinde spre o dezvoltare durabilă.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

- Poporul şi muncitorii de rând, care au creat şi au dezvoltat toate lucrurile frumoase şi talentate. Un loc aparte cred că îl merită UNII profesori care au ştiut să transmită elevilor dragostea de ţară şi de neam.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

- Am fost şef de grupă la Universitate, „candidat independent” la colegiu şi responsabil de plante şi prezervarea naturii la şcoală.

8. Ce Vă mai leagă de baştină?

- Amintirile şi mormintele buneilor şi cel al mamei mele.

9. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră?

- Să fie simplu la suflet şi înţelept în fapte.

10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider?

- Da.

11. Cine şi când V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi?

- Oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor. De la fiecare am învăţat câte ceva. Nu pot să împart viaţa mea în bucăţi separate. Sunt toate strâns legate una de alta.

12. Cum s-a întâmplat că până la urmă aţi devenit jurist?

- A fost o întâmplare care, vorba ceea, a adus multe după sine.

13. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi juristul Onofrei?

- Cu faptul că Dumnezeu mi-a oferit posibilitatea să ţin lecţii în faţa numeroşilor studenţi de la Universitatea de Stat din Moldova. Consider că le-am transmis o bună parte din valorile pe care am reuşit să le acumulez şi cu care trăiesc.

14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, istoriei R.Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

- Puterea îi aparţine poporului: acesta este un principiu de bază al democraţiei şi cred că doar POPORUL treaz la minte poate pune capăt acestui litigiu. Locuitorii provinciei Quebec din Canada nu discută despre limba pe care o vorbesc. Toţi ştiu că este limba franceză şi punctum. Provincia Québec este de 30 de ori mai mare decât RM, dar nimeni nu se gândeşte să-şi renumească limba. Dimpotrivă, a fost creat un organism de Stat care se ocupă de protecţia limbii franceze.

15.Care sunt principiile de viaţă ale dlui Onofrei, peste care nu se poate trece în nici un caz?

- 7 ani de-acasă contează mai mult decât cea mai avansată şcoală din lume…

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

- Nu pot zice „des”, dar au fost asemenea cazuri.

17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?

- Am avut destule ca să mă readucă la principiile mele interne de bună educaţie.

18. Ce dorinţă neîmplinită aveţi?

- Să fac un tur în jurul lumii. Mereu am avut o dorinţă neogoită de-a călători şi de-a cunoaşte cât mai multe ţări şi moduri de viaţă.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica guvernanţilor din R.Moldova din ultimul deceniu?

- În RM nu există o politică concretă de stat deja vre-o 20 de ani. Sunt doar nişte încercări ale celor care ajung la guvernare de a-şi proteja interesele personale şi averile agonisite în perioada „restructurării”.

20. Dacă Cel de Sus V-ar oferi fericita ocazie să trăiţi din nou cel mai notoriu eveniment din viaţa Dvs., care ar fi acesta?

- Aş dori să fiu prezent la naşterea fiului meu, Adrian. Momentul pe care l-am ratat din cauza formalităţilor şi birocraţiei ambasadei canadiene.

21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi pământeni?

- Când am lucrat la Universitatea de Stat din Moldova mă întâlneam câte odata cu Ion Ţurcanu, de baştină din Şoldăneşti. Aici, în Montréal, poate şi sunt pământeni, dar eu încă nu-i cunosc.

22. Care circumstanţe au jucat hotărâtor în formarea cuplului Onofrei?

- Atracţia firească a unei femei faţă de un bărbat şi viceversa. Decisivă a fost şi dorinţa de-a avea copii sănatoşi şi dezvoltaţi.

23. Dacă ar fi să vă reduceţi viaţa la un argument, care ar fi acesta?

- Din toate formele de existenţă ne-a fost dăruită cea mai extraordinară: de a ne naşte oameni şi de-a avea sentimente.

24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber?

- Călătorind, jocuri în exterior, grădinărit, comunic foarte mult cu ai mei, copiii fiind în afara casei.

25. Cine-i omul care, credeţi, Vă cunoaşte cel mai bine?

- Nici măcar eu nu mă cunosc pe deplin. Se spune că doar Dumnezeu ne ştie şi ne vede toate adâncurile sufletului.

26. În casa familiei Dvs. care bucate şi băuturi sunt cele preferate?

- Bucatele noastre naţionale gătite după reţete rămase de la părinţi şi bunei. Experimentăm foarte mult în bucătărie şi încercăm şi bucatele altor popoare.

27. Povestiţi câteva momente cruciale din cariera Dvs.

- În anul III la facultatea de drept au fost careva evenimente care mă impuneau să trec la secţia fără frecvenţă. Sunt mândru că am rezistat tentaţiei şi n-am făcut acest pas, lucru care mi-a determinat apoi cariera.

28. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R.Moldova că să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană?

- Cel putin 20. De fapt problema nu este în R. Moldova, dar în oamenii care o populează. Dacă TOATĂ sau majoritatea lumii ar fi pe deplin conştientă ce fel de schimbări trebuie de făcut şi ce stil de viaţă trebuie de ales – în 2-3 ani am putea chiar depăşi unele ţări din UE.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?

- Acest obiectiv ar fi real numai prin renunţarea totală şi definitivă la acest teritoriu, care din punct de vedere istoric nu a aparţinut niciodată Basarabiei. Da, ştiu că avem rude şi prieteni acolo, că sunt şi ei patrioţi, însă nu mai putem trage în spate acest „cadavru” care ne face şi pe noi să pierdem puterile şi să „murim” până la urmă.

30. Ce a-ţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂNTUL-ui, tuturor băştinaşilor, dar şi cititorilor din regiunea Orhei?

- Vă iubesc pe toţi ca pe nişte rude apropiate. Un poet român a spus: „vă iubesc pe fiecare în parte, dar vă urăsc pe toţi împreună”. Ăsta este paradoxul de bază al naţiei noastre: când vii la om în ospeţie – nu găseşti persoană mai bună şi om mai gospodar. Însă când vine vremea să ne unim ca să facem un lucru împreună – tragem toţi în părţi diferite şi se rupe bucata de belşug pe care ar trebui s-o tragem în ograda noastră comună.

Pentru conformitate, Ion Cernei